Egalitate în drepturi sau anti-feminism?


Lucram zilele acestea la raportul anual al resurselor umane când mi-a fost atrasă atenţia de 2 aspecte: numărul femeilor din firmă şi modul în care acestea sunt tratate. Nu mă înţelegeţi greşit, nu suntem tratate prost sau degradant, dar dat fiind domeniul de activitate – construcţiile civile şi industriale – nici nu putem fi tratate precum nişte prinţese. Ceea ce îmi readuce în atenţie alte două întâmplări:

Prima a avut loc la discuţia iniţială dintre mine şi actualul meu şef. M-a întrebat de cât timp lucram la Cummins, dacă îmi place ceea ce fac şi dacă nu îmi va fi greu să o iau de la zero într-un alt domeniu de activitate. Răspunsul meu, bazat pe experienţa anterioară cu Cummins a fost negativ. Nu, nu îmi va fi greu să o iau de la capăt, din contră, o consider o provocare. Şi ce mai provocare este 🙂 A doua a avut loc când m-am întîlnit cu Roxana, fosta mea şefă, şi după câteva schimburi de impresii, a părut surprinsă că sunt deja implicată în problemă. Păi cum aş putea să mă menţin în rol dacă nu mi-aş consuma şi ultimele rezerve de grăsime pentru a duce firma asta pe culmi cât mai înalte? (expresia preferată a unui subaltern al meu care crede că o să revoluţionez construcţiile). Şi de aici începe tărăşenia, dragii pisicului.

În grupul de firme Recon sunt angajaţi în momentul de faţă +/- 400 de oameni, dintre care doamne doar 34, iar acestea nu lucrează doar la birouri. Mi-am pus atunci eterna întrebare „de ce?” Cea mai bună echipă de zidari e alcătuită, de fapt, din zidăriţe, iar la HR, departament dedicat de obicei în exclusivitate sexului frumos, există 2 domni care-i fac de ruşine pe experţii în legislaţie de la ITM. Şi totuşi, care e problema? Să fie domeniul construcţiilor anti-feminist şi să nu acorde egalitate în drepturi?

Cum sunt curioasă din fire m-am documentat un pic şi a reieşit următoarea statistică (ajută şi faptul că internetul e plin de ele, deci nu trebuie să mă credeţi pe cuvînt, căutaţi singuri wage gap, egalitarianism şi anti-feminism şi vedeţi ce iese din toată treaba asta). Dar să purcedem:

Bărbaţii suferă mai multe accidente în caz de război

    • 99,999% dintre victimele americane înregistrate în războaie sunt de sex masculin;
    • cel puţin 97% dintre decesele înregistrate de la Războiul din Golf încoace sunt de sex masculin;
    • numărul femeilor rănite sau cărora li s-au amputat membre este considerabil mai mic decât al bărbaţilor: cel puţin 378 femei rănite faţă de 17490 bărbaţi, cu 11 cărora li s-au amputat membre faţă de peste 400 de bărbaţi;

Un studiu al Pentagonului cu privire la starea de sănătate a soldaţilor ce se întorc de pe fronturile din Irak şi Afganistan,  publicat în martie, arată că mai mult de o treime dintre aceştia a beneficiat de consiliere psihologică. Defalcarea pe sexe: 23,6% dintre femei au raportat o problemă de sănătate mintală, comparativ cu 18,6% dintre bărbaţi. În prezent, în America, femeile nici măcar nu sunt obligate să se înroleze, spre deosebire de bărbaţi, fie că sunt sănătoşi sau nu, din punct de vedere fizic şi mental. Cu toate acestea, atunci când sunt lăsate la vatră, femeile primesc toate beneficiile unui veteran, cu o reducere de 3%.

Bărbaţii au locuri de muncă dure

      • 93% dintre accidentele şi decesele industriale sunt reprezentate de către bărbaţi;
      • uciderea din culpă este cauza principală de deces la locul de muncă pentru femei şi reprezintă doar 6%;

De exemplu, între 1890 şi 1917 peste 230 000 de ceferişti americani au fost ucişi la locul de muncă. Una dintre cele mai periculoase meserii o reprezenta „frânarea”, deoarece fiecare vagon trebuia oprit individual (la intrarea în gară) şi intra în incidenţa celui care frâna să oprească 4-5 vagoane. Maneta care facilita frânarea vagoanelor se afla pe plafonul acestora şi nu era nemaiauzit ca persoana care frâna să fie aruncată de pe vagon în timpul călătoriei.

Bărbaţii mor mai des decât femeile din cauze nenaturale

Bărbaţii reprezintă:

  • 76% dintre victimele omuciderilor;
  • 80% dintre numărul sinuciderilor;

De asemenea, sinuciderea ocupă locul 11 în topul cauzelor de deces în SUA, înregistrându-se 30622 de sinucideri în anul 2001. Reprezintă a treia cauză de deces în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani. Bărbaţii cu vârste peste 75 ani sunt cel mai adesea victimele decesului prin suicid, iar pentru toate grupele de vârstă, ponderea deceselor cauzate de sinucidere este de 4 bărbaţi la o femeie.

Cele mai frecvente victime ale sinuciderilor sunt părinţii divorţaţi sau înstrăinaţi. În fapt, un tată divorţat are de 10 ori mai multe şanse de a-şi pune capăt zilelor decât o mamă divorţată şi de 3 ori mai multe şanse decât un tată căsătorit.

Din primele 15 principale cauze de deces în America, bărbaţii conduc la 12 categorii, se află la egalitate cu femeile la două şi sunt lăsaţi în urmă la una singură, dar doar din cauză că tot mai multe femei mor de boli de inimă în fiecare an.

Bărbaţii reprezintă majoritatea covârşitoare a victimelor violurilor

Violul masculin a fost numit „Cel mai bine păzit secret al închisorilor americane”. Se estimează că există peste 300 000 de victime ale violurilor masculine în închisorile americane în fiecare an. Prin comparaţie, un raport al Naţiunilor Unite, compilat din date guvernamentale provenite din 65 de ţări, arată că un număr de peste 250 000 de violuri ale bărbaţilor asupra femeilor se înregistrează în fiecare an.

Potrivit estimărilor din 2009 ale Anchetei Naţionale privind Victimele Crimelor din SUA, doar 55% din violuri si agresiuni sexuale au fost raportate către reprezentanţii legii. Când un bărbat este însă violat, se consideră că mai puțin de 10% dintre aceste acte sunt raportate. Violurile bărbaţilor de către femei sau cele asupra femeilor de către femei au fost ignorate cu desăvârșire în acest studiu.

Alte date privind violurile masculine:

  • 2,1% dintre bărbaţi au raportat sex vaginal forțat cu partenerul de cuplu, comparativ cu 1,6% dintre femei în anul 2008;
  • 94% dintre tinerii abuzați sexual în instituțiile de corecție au raportat că au fost abuzați de către personalul feminin;
  • dintre deținuții care au raportat relaţii de natură sexuală cu un membru al staffului, aproximativ 65% au indicat un agresor de sex feminin;
  • 50% dintre tinerii fără adăpost din British Columbia au raportat că au fost abuzaţi sexual de femei.
  • Bărbaţii sunt înşelaţi în procesele de divorţ şi custodie

    Femeia reprezintă, în 66% din cazuri, partea care depune actele pentru divorţ. Cât de des s-a întâmplat ca femeile să fie cele care îşi doresc divorţul mai mult decât bărbaţii? În 2/3 din cazuri. Adică exact numărul celor care au înaintat actele pentru acţiunea de divorţ. Şi totuşi, un alt studiu al cuplurilor divorţate a demonstrat în urma interviurilor luate atât femeilor, cât şi bărbaţilor divorţaţi, că doamnele au fost cele care au dorit să pună punct mariajului.

    Femeile primesc copilul în aproximativ 84% din cazurile de custodie. În primăvara anului 2002, o valoare estimată de 13,4 milioane de părinţi au primit custodia a 21,5 milioane de copii sub 21 de ani al căror alt părinte trăia în altă localitate. Aproximativ 5 din fiecare 6 părinți cărora li s-a acordat custodia au fost mame (84,4%), celălalt 1 din 6 fiind taţii (15,6% ), proporții neschimbate statistic din 1994.

    Bărbaţii divorţaţi sunt deseori devastaţi de pierderea copiilor. Este un fapt puțin cunoscut în Statele Unite: bărbaţii iniţiază doar un număr mic de divorțuri care implică copii. Cei mai mulţi dintre aceştia nu şi-au previzionat divorțurile și sunt adesea trataţi foarte nedrept de către instanțele de judecată privind familia.

    Frauda privind paternitatea este agresivă în America:

    • 30% dintre cei indicaţi ca părinți au descoperit în urma unui test de paternitate că nu sunt părinţii biologici ai copiilor în cauză. Nu numai că această situaţie crează un dezechilibru în căsnicii şi în relaţiile cu copiii, însă trebuie avute în vedere şi daunele cauzate copiilor fără un tată:

    – 63 % dintre sinuciderile în rândul tinerilor sunt înregistrate în familiile fără o figură paternă – de 5 ori media;
    – 90% dintre toți copiii fără adăpost și fugari provin din casele fără tată – de 32 de ori media;
    – 85% dintre toți copiii care prezintă tulburări de comportament provin din familii fără tată – de 20 de ori media;
    – 80% dintre violatorii cu probleme de comportament provin din familii fără tată – de 14 ori media;
    – 71% din elevii care cad victima abandonului şcolar de la liceu provin din familii fără tată – de 9 ori media;
    – 75% dintre toți pacienții adolescenți aflaţi în centrele de tratare a abuzului de substanţe chimice provin din familii fără tată – de 10 ori media;
    – 70% din tinerii aflaţi în grija instituțiile de stat provin din familii fără tată – de 9 ori media;
    – 85% din toți tinerii din închisori provin din familii fără tată – de 20 de ori media.

    Bărbaţii sunt adesea înşelaţi de Sistemul Judiciar

    Există o evidentă discriminare anti-masculină în sistemul de justiție penală, iar disparitatea condamnărilor dintre femei și bărbați o depășește pe cea dintre albi și oricare altă minoritate.

    Exemple de condamnări, în medie, pe sexe:

    • femei – 18,51 luni;
    • bărbaţi – 51,52 luni;

    De obicei, judecătorii sunt mai îngăduitori cu reprezentantele sexului frumos, în favoarea cărora acordă clemenţă.

    În 2006, rata de încarcerare în SUA a fost de 751 deţinuţi la 100 000 locuitori (cea mai mare din lume), depăşind cu mult valoarea Rusiei, de 626 deţinuţi la 100 000 locuitori.

    93 % din populația încarcerată este de sex masculin, cu peste 60 % neavând studii medii. America a întrecut Rusia, fiind țara cu cel mai mare procent de populație încarcerat, dar încă pretinde a fi cea mai liberă țară de pe pământ.

    Numărul persoanelor eliberate condiționat a crescut dramatic, alături de populația instituționalizată. În prezent, există 7,2 milioane de americani încarcerați sau eliberaţi condiționat, înregistrând o creștere de mai mult de 290% faţă de 1980.

    Problema disparităţilor la condamnare este agravată de o serie de acuzaţii false:

    Peste 205 persoane condamnate pe nedrept au fost exonerate prin intermediul a noi probe ADN de la începerea proiectului Innocence, 204 dintre cei acuzaţi pe nedrept fiind bărbaţi. Cei mai mulţi dintre ei fuseseră închişi pentru viol. Falşii acuzatori sunt rareori urmăriţi penal, iar când acest lucru totuşi se întâmplă, sunt cercetaţi pentru un delict considerat minor, în timp ce violul este tratat ca infracţiune deosebit de gravă. Se estimează că în acest moment se mai află în închisorile americane între 20 000 şi 100 000 de persoane condamnate pe nedrept. Cercetările efectuate au ridicat rata violurilor false la 41%.

    Pedepsele capitale sunt acordate aproape exclusiv bărbaţilor: de la restabilirea pedepsei cu moartea în 1976 au avut loc peste 1200 de execuţii în SUA. 11 dintre acestea, sau mai puţin de 1%, au fost femei. Acest lucru reprezintă un contrast puternic, având în vedere că, conform Departamentului de Justiţie, femeile comit 10% din toate crimele, sunt implicate în 35% din totalul violenţelor domestice (sunt implicate în sensul că conving alte persoane să ucidă pentru ele), iar 30% dintre femeile arestate pentru crimă au ucis un membru al propriei familii.

    Şi mai multe discrepanţe:

    Cu toţii cunoaştem istoria opresiunii drepturilor femeilor de a-şi exprima votul, dar puţini ştim că aproape toate femeile născute în secolul 20 au avut, la momentul împlinirii vârstei legale, dreptul de a vota. Pe de altă parte, 42% dintre bărbaţii californieni ucişi în războiul din Vietnam (2381 persoane) şi-au dat viaţa pentru ţara lor fără ca aceasta să le fi acordat dreptul la vot. De ce?

    Cel mai tânăr soldat american, mort în războiul din Vietnam, avea 15 ani. Cel puţin 5 bărbaţi ucişi în Vietnam aveau 16 ani. Cel puţin 12 bărbaţi în Vietnam aveau 17 ani. Se estimează că au fost aproximativ 120 de americani care au declarat alte ţări drept state de reşedinţă. Cel puţin 25000 dintre cei ucişi în Vietnam aveau 20 de ani sau mai puţin, în timp ce cel mai vârstnic avea 62 de ani.

    Dacă aduni numărul tuturor bărbaţilor care au murit pentru SUA pe parcursul secolului 20 fără să le fi se acordat dreptul la vot, rezultatul va fi ameţitor.

    În America, există peste 270 de comisii care militează pentru drepturile femeilor, în timp ce există decât una dedicată bărbaţilor, în New Hampshire.

    Există peste 700 de programe de studii dedicate femeilor în colegiile şi universităţile americane în care se predau mii şi zeci de mii de ore într-o perspectivă feministă, dar nici măcar un program sau curs care să predea bărbaţilor dintr-o perspectivă masculină.

    Bărbaţii reprezintă jumătate dintre victimele violenţelor domestice (26% sunt ucişi de către propria parteneră), dar li se refuză servicii de asistenţă plătite din taxele contribuabililor. Rapoartele CDC demonstrează că în cazul violenţelor domestice uni-direcţionale (adică unul dă, iar celălalt încasează), femeile sunt de cel puţin două ori mai susceptibile de a fi agresoarele. Rapoartele menţionează că femeile reprezintă 70% dintre autori, pe când bărbaţii doar 29%.

    Într-un alt studiu al CDC se prezintă o altă situaţie îngrijorătoare: victimele de sex masculin ale violenţelor în familie depăşesc 34%, iar bărbaţilor răniţi în războiul din Irak (şi alături de aceştia şi tuturor celorlalţi bărbaţi), rezidenţi ai statului California, li s-a revocat prin lege dreptul de a beneficia de ajutorul oferit în adăposturile pentru victimele violenţelor domestice. Doar un singur astfel de adăpost, localizat în Lancaster, California, mai oferă servicii pentru bărbaţi, iar din această cauză a fost „hărţuit” la scară largă.

    Bărbaţii sunt supuşi discriminării extreme în domeniul asistenţei medicale

    În ziua de azi bărbaţii mor, în medie, cu 6 ani mai devreme decât femeile. În 1920, diferenţa era doar de 1 an. Ratele de deces privind cancerul de prostată şi de sân sunt în continuare asemănătoare, dar deoarece bărbaţii mor mai des din alte cauze (accidente, războaie, boli de inimă, etc.), tot mai puţini bărbaţi ajung să moară de cancer de prostată. Aproape am putea spune că populaţia din Zimbabwe este imună la Alzeihmer când, de fapt, ei mor, din alte cauze înainte de a junge la vârsta la care pot contracta Alzeihmer.

    Până în prezent, există numeroase birouri federale dedicate sănătăţii femeilor şi nici măcar unul dedicat bărbaţilor. De asemenea, cea mai importantă parte a cercetărilor medicale defalcate pe sexe se face în favoarea femeilor.

    Bărbaţii suferă o diminuare a atenţiei în sistemul educaţional

    Băieţii se confruntă cu o perioadă semnificativ mai dificilă în educaţia timpurie (aşa cum am înfăţişat mai sus) decât fetele. Cu toate acestea, fetele, de la învăţământul primar până la colegiu, beneficiază de mai multe programe speciale concepute pentru a câştiga bătălia „egalităţii” pe care o poartă cu bărbaţii.

    Câteva informaţii cu privire la mitul diferenţei de salarizare

    În timp ce bărbaţii produc mai mulţi bani decât femeile, acestea controlează şi cheltuiesc mai mulţi bani decât bărbaţii. Femeile, ca şi grup economic defavorizat, reprezintă un mit care afectează în mod negativ imaginea bărbaţilor.

    Nu cu mult timp în urmă, legendarul David Ogilvy şi-a mustrat colegii deoarece le vorbeau de sus femeilor. I-a certat pentru că le ignorau sau că nu ţineau cont de ele, interpretând greşit salariile mai mari ale bărbaţilor drept o pondere mai ridicată a cheltuielilor. Şi câtă dreptate avea. Potrivit Serviciului de Analiză Economică, femeile (peste 51% din populaţia SUA, devenind astfel cel mai mare segment de consumatori) controlează peste 6 trilioane de dolari putere de cumpărare anual. Statisticile arată că:

    • femeile controlează 88% din totalul de achiziţii cu amănuntul din SUA. Unii experţi chiar prezic că, până în 2020, femele vor controla cea mai mare parte a finanţelor din America;
    • femeile controlează 75% din finanţele de familie. Din acestea, 43% revin familiilor cu active de peste 500 000 dolari;
    • femeile influenţează direct cheltuirea a două din cele 3 trilioane de dolari cheltuite anual în America;
    • femeile pornesc afaceri de două ori mai mult decât o fac bărbaţii;
    • una din 11 femei americane deţine propria afacere;
    • femeile decid sau influenţează peste 85% din totalul cumpărăturilor;
    • din 2010, femeile deţin majoritatea averilor din America;

    Recapitulând, bărbaţii se confruntă cu discriminarea sistematică în creşterea copiilor, politicile de violenţă domestică, educaţie, sistemul de justiţie, recunoaşterea paternităţii, munca forţată, serviciul militar, sănătatea publică, integritatea genitală (a se citi abuz sexual), acuze false, dreptul de reproducere, precum şi în reproducerea în mass-media.

    Ce rost mai are ca noi, femeile, să fim feministe, când deţinem toate drepturile pe care ni le putem dori?

    Nota autorului: Documentarea a durat câteva săptămâni, aşa că dacă sunteţi curioşi de unde mi-am extras datele, linkurile le găsiţi mai jos. În cazul în care vă veţi întreba de ce nu am scos date relevante pentru România, întrebaţi-vă singuri dacă voi aţi avea încredere în rapoartele publicate la noi. Eu nu.

    1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 41, 42, 43, 44, 45, 46, 47, 48, 49, 50, 51, 52, 53, 54, 55, 56, 57, 58, 59, 60, 61, 62, 63, 64, 65, 66, 67, 68

    Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Egalitate în drepturi sau anti-feminism?&8221;

  1. Lucian Vâlsan zice:

    Bună! Eu știu de unde ai luat datele. Că am ajutat la compilarea lor 🙂
    Acum compilez o pagină similară și pentru România. Așa am ajuns aici.
    Mulțumesc c-ai tradus pagina asta! Poate într-o zi vei dori să scrii pentru A Voice for Men România 🙂

    Între timp, pagina cu fapte despre România, aici: http://ro.avoiceformen.com/activism/fapte/

    Un an nou fericit!

    Lucian Vâlsan,
    AVFM European News Director

    • pisicu' zice:

      Buna, Lucian

      Ma bucura faptul ca exista un intreg site/blog dedicat acestei probleme si ca echipa AVFM Ro compileaza date despre fenomenul ce se inregistreaza in tara noastra.

      Dar asa cum spuneam spre finalul articolului – iar daca ai avut rabdarea sa-l citesti pe tot, stii la ce ma refer – informatiile folosite in conceperea postului le-am cules din cele 68 de articole ce se regasesc in linkurile de mai sus. Pentru ca imi place sa dau Cezarului ce-i al Cezarului, nu sa-mi insusesc munca altora.

      Un an bun!

  2. cernatescuflorin zice:

    multumesc multumesc multumesc multumesc multumesc multumesc multumesc multumesc multumesc multumesc multumesc multumesc !!!

    love you!

  3. Angela zice:

    Feminismul este una dintre cele mai benefice miscari sociale care a existat vreodata si ramane relevanta si in ziua de azi, chiar daca am obtinut ‘toate drepturile’ de care avem nevoie.

    Faptul ca armata SUA angajeaza 98% sau nu stiu cate procente de barbati printre randurile lor, nu este din cauza miscarii feminismului! Si daca din totalul de 98% de barbati, procentul deceselor este de 98%… adica care este rostul aceste statistici in acest context? Ca femeile si barbatii mor in aceeasi proportie in misiune militara?
    Ref la statistici despre paternitate, abuz sexual etc… V-as ruga sa consultati statistici din India, unde violul in grup a fetelor adolescente este mai frecvent decat apuca presa sa relateze, iar raspunsul unor politicieni e ca ‘boys will be boys’. Deci feminismul si-a facut deja treaba pentru ca femeile au drept de vot acolo?
    Feminismul este o miscare de emancipare a femeii, a dezrobirii femeii de stereotipuri sociale, familiale si profesionale; si nu o miscare de denigrare a rolului barbatului in societate, care de altfel, evolueaza, ca si cel al femeii.
    Un exemplu ft bun ar fi legea de garda a copiilor cu parinti divortati , care la moment este(in cele mai multe tari vestice): tatal plateste pensie, mama ingrijeste copilul. Acest model de garda devine tot mai nepopular, pentru ca femeile vor sa aiba sansa de a face si o cariera in timp ce barbatii vor sa fie prezenti in educatia copilului mai mult decat prin pensie alimentara: si feminismul sustine aceasta schimbare treptata, care speram va duce la reducerea cazurile de depresie/sinucideri etc din cauza lipsei unei figure paterne (statistica prea calitativa pentru a fi luata la mod propriu).
    Spatiul pentru comentariu este prea mic pentru a avea o discutie elaborata la acest subiect; am impresia ca feminismul sufera de un PR ambivalent, ceea ce duce la interpretari gresite ref la misiunea si credo-urile miscarii; sunteti liberi sa va declarati anti-feministi, dar as prefera sa nu o faceti din lipsa de informatie sau din interpretari gresite a ce reprezinta emanciparea femeii, care este in sine, un lucru net pozitiv.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s