Vârtejul Vertigo


Vertigo e cel mai de fiţă local din Craiova. Dacă eşti de vârsta mea şi nu ai ajuns încă acolo înseamnă că trăieşti pe sub pământ şi nu ştiu cum ai supravieţuit până acum. Spre ruşinea mea, nici eu nu ajunsesem până vineri. Iar după seara trecută, îmi promit solemn şi jur pe roşu, vinul românesc şi trandafirii de grădină că n-o să mai pun piciorul în localul respectiv până la mijlocul declarat al primăverii.

Localul aparţine unor cunoscuţi. Mihai e un antreprenor descurcăreţ, care a descoperit AIESEC la o vârstă matură, şi care a dezvoltat mai multe afaceri de succes care să-i aducă mulţi bani fără să facă mai nimic. Soţia lui, Adriana, e multi-lateral talentată, lucru pentru care o apreciez enorm. Pe scurt, sunt un cuplu plăcut pe care, deşi nu făţiş, l-am susţinut din umbra mea internautică: băi, ce mişto e Vertigo, neapărat du-te acolo!, am auzit că au şi concerte live, Vertigo e noul Play şi tot aşa, reclame care, pe parcursul timpului, şi-au regăsit amortizarea în check-in-uri pe facebook – semn că oameni care au auzit de la mine de local chiar s-au dus acolo să-mi încerce spusele nefondate. Imensă greşeală. Îmi asum fapta ingrată de a vă trimite undeva unde, după ce că sunteţi prost trataţi, vă mai luaţi şi-o mxxe drept bonus. 

În cursul săptămânii trecute a fost ziua de naştere a unui amic al jumătăţii mele. Cum vremurile bune au apus şi trebuie să muncim ca să ne întreţinem, nici unul dintre noi nu mai poate pierde nopţile prin cluburi şi baruri, astfel încât sărbătoritul a amânat evenimentul pe weekend. Înainte de beţivăneala din Korona, omul s-a gândit că ar fi de bonton să mergem şi la un warm up lounge – doar suntem corporatişti, ce naiba -, numai că nu a luat in calcul cât de cool down poate să fie Vertigo.

Dana îmi povestea mai demult că Mihai a investit o groază de bani în sistemul de ventilaţie a aerului din bar, motiv pentru care nu o să simţi pic de fum de ţigară pe toată raza barului. Cum eu sunt o primadonă şi mă înţeapă imediat la nas parfumul de tutun ars, după 5 minute de stat în bar mi se umflaseră ochii, mi se înfundase nasul, iar părul şi hainele n-ar fi putut mirosi mai rău nici dacă aş fi stat într-un furnal.

vertigo 1

Al doilea aspect negativ a fost frigul. Purtam rochiţă şi cardigan şi mă aşteptam ca venind de afară, să găsesc înăuntru o temperatură mai blândă măcar cu 10 grade Celsius în plus. Dar în ciuda efectului de luminozitate scăzută care să sporească confortul clienţilor – ştiţi voi, capa invizibilităţii – noi, cei veniţi să bem în cinstea lui Dobay, precum şi jumătate din restul clienţilor, ne-am căutat din nou drumul către haine şi şaluri şi ne-am înghesuit unii într-alţii precum pinguinii în timpul iernii polare. Vertigo este cel mai friguros local în care am pus eu piciorul vreodată. Am descoperit într-un final o mini-aerotermă (accentul punându-se pe mini) în spatele canapelei, dar obiectul făcea atâta căldură cât ai sufla odată peste 10 perechi de mâini, câţi eram noi la masă.

După vizita la Vertigo, corelată cu petrecerea copiilor firmei în care lucrez, la care participasem în ziua respecivă, mă simt răcită. Mă doare capul, îmi curge nasul şi mă înţeapă în gât. O să mă acuzaţi că nu m-am îmbrăcat suficient de gros; credeţi-mă, după peripeţia de anul trecut, când am zăcut 3 săptămâni la pat, lovită de pneumonie, nu am nici un interes să mai trec încă o dată prin asta. Spuneţi-mi însă ce să fac? Să mă duc la Vertigo să-mi plătească tratamentul?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s