What goes around… comes around…


Multe lucruri mi s-au întâmplat de-a lungul anilor, unele care mi-au produs amintiri plăcute, altele care mi-au lăsat un gust amar. Oameni care mi-au fost alături ani de zile şi care m-au părăsit subit sau oameni care au dispărut din peisaj după o perdea de fum, doar pentru a se întoarce din nou la mine într-un mod mai violent şi mai dificil de controlat decât o furtună de iulie.

Şi de fiecare dată când cineva pleacă, ceva în mine moare. Pentru că bucăţica aceea le-am dat-o lor şi nu mai am cum să o recuperez; parcă e tot acolo, la locul ei, când de fapt, nu mai e. Nu mai am chef de jocuri, de distracţie, poftă de viaţă. Mă ascund în spatele muncii, a lucrurilor trecătoare şi îmi pun masca ce-mi falsifică zâmbetul.

Iar când învăţ din nou să trăiesc şi să las trecutul în urmă, ceva revine la mine. Şi o întâmpin cu bucurie şi o las să mă consume, pentru că asta am aşteptat, asta mă întregeşte din nou. Parcă Universul mă recompensează pentru că am crezut că tot ce se duce se şi întoarce.

Deci îl las să plece, pentru că în cele din urmă, într-un fel sau altul, fie că aştept sau că îmi văd de viaţă, se va întoarce la mine.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s