10 lucruri care ar trebui apreciate indiferent de circumstanţe


În ziua de azi, majoritatea dintre noi suntem prea stresaţi pentru a mai acorda atenţie acelor lucruri aparent neînsemnate care au menirea de a ne aduce zâmbetul de buze. Şi, credeţi-mă, unele dintre ele par atât de lipsite de importanţă încât atunci când avem parte de ele nici nu le luăm seama 🙂

1. Funcţionarii amabili/prietenoşi. De câte ori nu am avut de plătit o factură, iar dincolo de tejghea ne întâmpina Nineta cu mutra ei acră? Care ne smulgea foile din mână şi le răsfoia, fornăind sacadat din nările scobite? Sau care începea să urle, să audă tot ghişeul, că ai întârziat cu plata facturii 2 zile, iar acum trebuie să scormonească ea nu-ştiu-unde pentru a descoperi nu-ştiu-ce. Dar cum fiecare slujbă vine cu o atitudine, daţi click aici să vedeţi cum nu trebuie să se comporte o persoană care serveşte pe alta.

2. Toaletele publice care strălucesc de curăţenie. Budele care nu’s a mea de-acasă şi care sunt folosite şi de alţii, în afara mea şi alor mei, intră automat în categoria toaletelor publice. Şi pentru că ştiţi ce drame trăiesc când trebuie să folosesc altă toaletă, când dau peste una care mă transportă în Nirvana învăţ că mai există şi arhitecţi pe lumea asta care au un bun gust desăvârşit. Tot ce mai lipseşte este un pâş-pâş cu Nina de la Nina Ricci şi promit să nu mai comentez niciodată negativ la adresa unui vas de toaletă.

3. Când aduci un zâmbet pe chipul cuiva care e trist. Nu ştiu cum sunteţi voi, but I am pretty hilarious. În special când sunt sedată/drogată/sub influenţa antibioticelor. Iar cum de la sfârşitul lui 2011 am trecut de la Augmentin la Klabax pentru a ajunge în cele din urmă la Azitrox [şi m-am dus şi la serviciu], vă puteţi imagina cât de happy happy, joy joy am fost în ultima vreme. Şi pentru că se spune că aşa cum începe va fi pe toată durata sa, anul acesta lăsaţi oamenii trişti să vină la mine. Îi fac eu să râdă 😀

4. Când deschizi o carte nou-nouţă şi auzi scârţâitul paginilor, dezlipindu-se una de cealaltă pentru prima dată. Şi mirosul  de lemn transformat în hârtie, precum şi atingerea mătăsăsoasă a hârtiei de sub buricele degetelor. Doar pentru cultura voastră generală, îmi place să primesc cărţi drept cadouri aproape la fel de mult pe cât îmi place să le citesc. Aşa că în 2012 – că tot e ultimul an înainte de sfârşitul omenirii – lăsaţi şi cărţile noi să vină la mine.

5. Un compliment din partea unui străin. O să-mi reproşaţi că sunt attention seeking whore, aşa cum a insinuat Ionuţ în nenumărate rânduri, plus că ştiţi singurei că nu reacţionez prea bine la complimente, în special dacă vă bănuiesc că vreţi să profitaţi de pe urma mea. Dar uneori, dacă facem un pas înapoi şi încercăm să privim situaţia detaşat, nu strică să lăsăm pe cineva din afară să ne facă să ne simţim speciali. Poate că lor le-am apărut supăraţi şi au vrut să ne aducă un zâmbet pe buze…

6. Când înţelegi în cele din urmă ceva. Precum matematica, chimia sau limba latină. Vi s-a întâmplat vreodată, în special pe când eraţi încă în şcoală, să fiţi ultima persoană din clasă care să bunghească o lecţie? Iar dacă profesorul mai şi pierdea timp preţios pentru extra-explicaţii, eraţi convins că sunteţi prostul clasei, dacă ar fi să ne luăm după privirile amuzate ale colegilor. Dar absolut nimeni nu vă putea răpi victoria interioară în clipa în care reuşeaţi să înţelegeţi logic vreo rezolvare drăcească a problemelor.

7. Când îţi este împărtăşit un secret; ţie şi numai ţie. Să ţi se încredinţeze un secret nu poate fi un simplu gest de curtoazie. Este de presupus că persoana care îşi deschide sufletul în faţa ta te preţuieşte suficient de mult încât să-ţi ofere pe tavă posibilitatea de a o distruge cu o simplă indiscreţie. Aşa că dovedeşte-i că eşti acea persoană în care are cea mai mare încredere în legătură cu acel delicat subiect şi ţine-ţi gura 😀

8. Cuplurile în vârstă. Când vezi doi bătrânei pe stradă, mergând ţinându-se de mână, mai că îţi doreşti să ai şi tu o relaţie ca a lor. Una care să fi trecut prin tot felul de încercări, dar care a rămas neîntinată.

9. Când semnătura îţi iese perfect. Vă mărturisesc cu seriozitate, mi s-a întâmplat de n ori – în special la bancă – ca propria semnătură, exersată asiduu la spatele caietelor din liceu, să nu semene nici de-a dracu’ cu specimenul original. Dar noroc că mă aflu într-o funcţie în care trebuie să semnez multe hârţoage zilnic, aşa că-i loc de îmbunătăţit 😀

10. Când ţii uşa deschisă străinilor, iar aceştia îţi mulţumesc. Nu este doar un semn de politeţe, dacă te pui în locul lor şi a-i căra o cutie a cărei greutate depăşeşte 5 kg, nu ai vrea să te ajute cineva cu uşile, să nu se mai ăntoarcă afurisitele împotriva ta şi să te lovească peste nas?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s