Ever fallen in love with someone you shouldn’t have fallen in love with?


Fără a intra prea mult în detalii, nu cred să existe cineva care să nu se fi îndrăgostit de cineva care nu-i era sortit. Fie că era prietenul cel mai bun, iubitul celei mai bune prietene, profesorul pe care îl respecta cel mai mult, colegul de serviciu sau necunoscutul zărit pe stradă. Toţi am trăit clipa fatidică de a iubi o persoană care nu ne este sortită nici măcar pentru o secundă. Şi datorită articolului pe care mi l-a arătat Flori, despre scrisoarea trimisă de către John Steinbeck fiului său Thom, în care îi dădea sfaturi legate de dragoste, am înţeles, dacă mai era cazul, că dragostea este cel mai minunat lucru care i se poate întâmpla cuiva. Că este un lucru bun că există, indiferent de forma pe care o ia, fie că îţi iubeşti familia, pisicul sau profesorul.

Ceea ce m-a pus pe gânduri. Dacă ceea ce simt pentru fiecare dintre aceştia este dragoste, cum ştiu care este cea corectă, cea arzătoare, cea adevărată? Cum pot diferenţia dragostea adevărată dacă iubesc, în acelaşi timp, două sau zece persoane? Aţi fi surprinşi să descoperiţi că, deşi pare unică, chiar şi iubirea poate fi de mai  multe tipuri. Naughty, naughty love 😀 

Infatuarea presupune existenţa unor sentimente tandre la adresa obiectului afecţiunii noastre care sunt bazate, în mare, pe fantezii şi idealizarea persoanei respective, în loc să se ţină cont de experienţă. Pe măsură ce încep să se cunoască mai bine, nivelul dragostei dintre infatuat şi obiectul afecţiunii sale începe să scadă.

Dragostea romantică. Ce frumos sună, nu-i aşa? Şi ce greu este să o întâlneşti, mai ales când se presupune că ar trebui bazată pe respect, alături de un partener faţă de care simţi atracţie, pasiune, nevoia de a-i preîntâmpina toate poftele şi, nu în ultimul rând, dorinţa de a-i fi alături când trece prin situaţii grele [precum zăcutul la pat când ai pneumonie and a heart condition no one knew about]. I just guess I’m not living this.

Erosul reprezintă – plain and simple – relaţia carnală. So we all should get a friend who can benefit the shit out of us.

Preferata mea este dragostea prietenească, atunci când nu te mai dezlipeşti de un prieten cu care îţi petreci timpul. Din clipa în care o întâlneşti, simţi cum erup din tine acele lucruri pe care le credeai inexistente – bunătatea, atenţia nemărginită, respectul – şi pe care nu le-ai fi oferit niciodată altcuiva de bună voie şi nesilit de nimeni. Recunoşti cealaltă persoană ca importantă pentru tine, ca un organ indispensabil propriului tău trup. Dragostea aceasta nu te va îngenunchea niciodată, nu te va face să te simţi mic sau neînsemnat, ci va descătuşa în tine râuri de putere şi curaj pentru a face lucruri de care nu te credeai niciodată în stare.

Iubirea necondiţionată. Indiferent de ceea ce simte – sau nu – cealaltă persoană, ceea ce simţi tu este constant şi puternic şi doar în cazuri extreme şi rare [ştiind cât de uşor putem fi, noi, oamenii, răniţi de cei din jurul nostru] genul acesta de afecţiune este întâlnit în afara familiei. Nu degeaba sângele apă nu se face 🙂

Şi cum fără reversul medaliei nu se putea, dragostea condiţionată necesită condiţii speciale pentru a se menţine. Ca şi cum exemplul dat de Iri şi Moni nu ar fi suficient pentru a înţelege despre ce-i vorba.

Pasiunea copilărească, nevinovată şi de scurtă durată pentru cineva pe care nu-l cunoşti prea bine. Mai este cunoscută şi sub denumirea de puppy love.

Dragostea spirituală, semn că Dumnezeu este sus şi ne vede pe toţi. Acest fel de a iubi recunoaşte că toate fiinţele trebuie tratate cu atenţie şi respect. Cred că ăstea două devin teme recurente. Not good, not good at all…

Acum, că le-am parcurs pe toate, nu vreau să vă imaginaţi că nu mai există alte variante în afară de acestea sau că nu pot fi îmbinate. Iar dacă iubiţi pe cineva, nu e nimic ruşinos în a vă mărturisi sentimentele. Spre deosebire de bărbaţi, noi, fetele, fiinţe mult superioare din acest punct de vedere, din simplul motiv că deţinem un al şaselea simţ şi suntem, prin urmare, mult mai empirice/empatice, ştim când sunt îndreptate în direcţia noastră sentimente pozitive. Doar că ne place să vă şi auzim recunoscând din când în când.

Revenind la titlul articolului, este posibil ca la un moment dat în viaţă să fiţi singuri şi să resimţiţi singurătatea sau, din contră, să iubiţi atât de intens, încât să fiţi consumat de flacăra care vă înconjoară. Fie că aveţi mai multe variante, iar drumul se despică în faţa voastră, dacă ceea ce simţiţi e real, nu veţi putea alege cu inima niciodată drumul celălalt.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Ever fallen in love with someone you shouldn’t have fallen in love with?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s