Alegerea Louisei


Capitolul 1: Şi a început cu o poveste de dragoste

Ştiuse din prima clipă că intrarea Louisei în viaţa lui nu va rămâne trecută cu vederea. Era ca un copil mare, ascultătoare şi neastâmpărată în acelaşi timp, păstrând distanţa şi aruncându-se tumultoasă înainte, ca o furtună gata să consume totul în calea ei. Chiar şi acum, când se obişnuise cu felul ei schimbător de a fi, o descopărea nouă şi interesantă în fiecare zi, asemenea unei tehnologii noi, de care se simţea iremediabil atras, asemenea unui băieţel în faţa primei maşinuţe primite. Iar în ciuda faptului că ţinea la ea dincolo de limitele unei simple prietenii, uneori voia să o cuprindă de umeri şi să o scuture până îi venea mintea la cap. Ca în cazul de faţă.

Nu era prima oară când o auzea vorbind despre Marius, dar în seara asta simţea că paharul deveniseprea plin. Bărbaţii – în special alţi bărbaţi, niciodată el –, erau o constantă în viaţa femeii, iar Alex se întrebă cum reuşea să-i adune pe toţi, nici unul vreun specimen de lepădat, şi să-i ţină aproape, făcându-i să sufere dacă nu le arăta măcar un dram de atenţie. Dădu shotul de tequila peste cap, iar barmanul aşeză pe tejghea în faţa lor o nouă rundă de băuturi. Marius era însă diferit, remarcă Alex încruntându-se. O sclipire pe care el nu o observase niciodată la şeful său o făcuse pe Louise să întoarcă privirile după el în acea fatidică primă zi de lucru şi să se îndrăgostească nebuneşte de el, în ciuda faptului că sentimentele erau exclusiv unilaterale. Ce anume avea el, iar lui Alex îi lipsea? De ce Louise nu putea să vadă ce bine s-ar fi potrivit?

– Spune-mi ce trebuie să fac ca el să mă observe. Sunt în stare de orice, scânci ea aşezându-şi fruntea pe braţe, vizibil îngreţoşată de la atâta tequila.

Alex o privi câteva secunde cu milă, după care se mustră cu ferocitate. Singura persoană care merita milă era el, pentru că se tortura cu gândul că femeia asta ar fi putut vreodată să treacă peste orice ar fi fost dragostea pentru Marius şi să deschidă ochii să-l vadă aşteptând-o. Oftă ştiind că nu avea niciodată să fie cu ea.
– Parcă bărbaţii nu sunt decât nişte marionete. Asta e ceea ce mi-ai spus ultima dată când am avut discuţia asta.

Bărbatul ştia că Louise nu îl considera o marionetă în ochii ei, dar uneori, din nefericire, ar fi vrut să fie redus chiar şi la atât, dacă asta ar fi însemnat ca prietena şi colega lui să-i acorde atenţie. Alt fel de atenţie decât cea pe care i-o acorda acum. Ceea ce voia Alex să-i spună era tocmai faptul că Louisei i-ar fi fost mai bine dacă nu s-ar fi străduit atât de mult să-l adauge pe Marius colecţiei sale de bărbaţi, nu pentru că acesta nu i-ar fi putut oferi lucrul după care tânjea ea, ci pentru că el, Alex, ar fi putut să o iubească şi să o aprecieze la justa ei valoare, fără să-i frângă inima vreodată, aşa cum ştia că avea să o facă şeful său. La naiba cu asta, deja o făcea! În loc să-i mărturisească femeii adevăratele sale sentimente, dădu peste cap alt shot de tequila. Mahmureala de a doua zi nu avea să se compare niciodată cu durerea pe care o purta în suflet. Louise năurise de-a lungul anilor atâtea speranţe, încât Alex şi-ar fi putut paria salariul pe o lună că undeva, ascuns în umbră, exista un grup secret format din bărbaţii pe care ea nu reuşise să-i iubească, care se întrunea periodic pentru a jeli relaţiile avute cu ea. Prefera să nu se numere printre aceştia.

– Marius nu ar putea fi niciodată o marionetă. E diferit, acuză ea cu glasul îngroşat, iar prietenul ei făcu o notă mentală să nu o mai lase să bea mult.
Louise era amuzantă când era cherchelită, dar asta seară starea ei de spirit era mai întunecată decât marea pe furtună, iar Alex ştia că în condiţiile astea el era cel care trebuia să o conducă acasă, să o ajute să-şi descuie uşa apartamentului, să o aşeze în pat şi să se asigure că avea să descopere a doua zi de dimineaţă pe noptieră un pahar de apă şi două aspirine.

– Cât de diferit?, o interogă el, ştiind deja că Louise nu avea să ajungă prea departe cu calităţile care o atrăseseră la Marius. De obicei, pufnea în râs la „sculă mică”, dar de această dată nu era cazul, pentru că nu se culcase cu el. Deci orice ar fi putut să noteze pe lista aia blestemată a ei, Alex ştiu că în mintea femeii trebuia să fie serios.

– Cred că îl iubesc.
Alex scuipă alcoolul de parcă i-ar fi luat limba foc. Dintre toate declaraţiile pe care le-ar fi aşteptat vreodată de la ea, aceasta era de departe cea mai fantasmagorică. Louise nu se îndrăgostea niciodată, pentru că îşi dădea seama curând cu ce fel de bărbat se încurcase sau care era speranţa de viaţă a respectivei relaţii. Desigur, existaseră câţiva bărbaţi, precum Andrew sau Darren – despre care Louise îi povestise cu ocazia unei alte beţii –, pe care crezuse că îi iubeşte, dar Alex nu îi considerase niciodată vreun punct de referinţă în viaţa sentimentală a prietenei sale.

– Trebuie să mă ajuţi, se tângui ea, iar bărbatul speră că vorbea alcoolul folosindu-se de vocea sa, trebuie să-mi spui cum să-l seduc. Tu îl cunoşti cel mai bine, doar lucraţi împreună!

Ar fi trebuit să se ridice de pe scaun şi să plece, dar Louise sunase aproape disperată, iar privirea care îl implora să lase totul baltă, să uite de propriile sentimente şi să o ajute. Dar dacă o ajuta, cine mai avea să îl ajute pe el? Cum ar fi putut să se mai apropie de ea, să îi citească fericirea pe chip şi să îi simtă braţele închinzându-se în jurul taliei sale, în timp ce avea să-i murmure la ureche cuvinte de mulţumire pentru că o ajutase să fie împreună cu Marius. Îi stătea pe limbă să-i mărturisească faptul că i-ar fi fost mai bine cu oricare dintre pretendenţii ei decât să încerce o apropiere de obiectul dorinţei sale, dar chinul prin care trecea femeia era suficient şi fără să mai adauge el paie pe foc. Prostia asta tindea să devină mult prea serioasă; Alex simţi cum ameţeşte la simplul gând că până aici îi fusese. Dacă Louise şi Marius deveneau un cuplu, prietenia lor avea să se scurgă pe apa sâmbetei. Toate secretele ei, plimbările în noapte şi sesiunile de gătit în bucătăria lui care, până la apariţia ei, nu mai cunoscuse mână de femeie aveau să rămână simple amintiri. Şeful său urma să i le ia pe toate. Respiraţia i se opri în plămâni şi îi întoarse spatele femeii. Trebuia să gândească următoarea mişcare fără a-şi clăti sufletul în ochii ei pătrunzători. Naiba s-o ia de femeie, niciodată nu se putuse împotrivi chemării de a ajuta o femeie aflată la ananghie, chiar dacă asta însemna să-şi taie singur creanga de sub picioare.

– Poate ar trebui să-l uiţi, Lou, începu el. Există atâţia bărbaţi acolo, în lumea în care trăieşti tu, încât e o nebunie să te plafonezi doar pentru că unul nu-ţi acordă atenţie. Cum obişnuieşte mama să spună, „are balta peşte”.

– Sugerezi să-l fac gelos?, testă ea apele.
Nu, nu asta sugerase, din contră. Simţi cum îl apucă o durere ucigătoare de cap şi puse paharul de tequila înapoi pe tejghea; îi ajunsese pentru astă-seară. Se ridică de pe scaun şi scoase câteva bancnote din portofel, pe care i le întinse apoi barmanului. Louise se răsuci pe scaun şi îl privi nedumerită, asemenea unei căprioare surprinse de farurile unei maşini. Naiba să-l ia şi pe el, cu analogiile pe care le făcea când venea vorba de ea.
– Ce faci?, îl întrebă ea când o apucă de braţ şi începu să o târască după sine, către ieşire.
– Eşti beată şi vorbeşti prostii. Te duc acasă.

Îl lăsă să o conducă afară, ştiind că aerul rece avea să o mai aducă în simţiri. Nu înţelegea ce o deranja mai mult, atitudinea făţarnică a lui Alex sau înţelesul cuvintelor lui.
– Dacă nu te-aş cunoaşte mai bine, Alex, aş zice că eşti gelos, îi aruncă ea, smucindu-şi braţul din strânsoarea lui. Poate că Marius ar trebui să înveţe de la tine.

Da, cu siguranţă era beată. Iar Marius chiar ar trebui să înveţe de la el, să o iubească şi să o respecte la fel de mult cât o făcea el. O îmbrăţişă în ciuda protestelor ei slabe şi îi şopti la ureche, sperând că a doua zi, când Louise avea să-şi revină în simţiri, să nu-şi mai amintească discuţia avută:
– O să te ajut. Marius va fi al tău.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s