Just who do you think you are? – prima parte


Una dintre expresiile care îl irită pe Alin [şi pe care o folosesc în mod constant când suntem împreună] este „om de resurse umane”. Din nefericire pentru el, asta sunt şi asta îmi place să fac, intrând în categoria oamenilor care definesc şi se lasă definiţi de cariera pe care şi-au ales-o. Pentru că lucrez cu oamenii şi îmi place să interacţionez cu ei – nu de puţine ori antrenându-ne în meciuri sângeroase – am pus burta pe carte şi am început să studiez tipurile de personalitate şi tipologiile umane. Ce a ieşit din asta? Urmăriţi cele 20 de episoade ale noului serial 😀

Prima dimensiune a tipului de personalitate se referă la modul în care preferă indivizii să interacţioneze cu lumea înconjurătoare şi să-şi direcioneze energiile. Carl Jung a inventat conceptele de „extraversie” şi „introversie” pentru a descrie modul în care trăim în lumea din afara noastră şi în lumea din interior. Fiecare dintre noi are o preferinţă naturală fie pentru lumea exterioară sau cea interioară, deşi pentru a funcţiona la capacitate maximă trebuie să învăţăm să le împăcăm şi să le folosim pe ambele. Trăind în lumea noastră perfectă, acest lucru ne poate energiza; activând în cea opusă, totul devine mai obositor şi mai dificil. Cei care preferă lumea exterioară sunt numiţi Extraverţi, pe când cei care se afundă în lumea lor sunt numiţi Introverţi. 

Cei mai mulţi oameni cred că a fi extrovertit înseamnă să vorbeşti până nu te mai opreşti, pe când a fi introvertit e acelaşi lucru cu a fi timid. Aceasta este un bun exemplu pentru a explica faptul că modul în care termenii folosiţi pentru a descrie tipul de personalitate pot fi oarecum înşelători, deoarece există o mai mare diferenţă între extraversie şi introversiune decât sfătoşenia. 😀

Deoarece îşi concentreze energia în direcţii opuse, există diferenţe clare, distincte şi profunde între extrovertiţi şi introvertiţi. Extrovertiţii îşi concentrează atenţia şi energia asupra lumii din afara lor, căutând alte persoane şi bucurându-se de interacţiune, fie unu-la-unu sau în grup. Ei sunt în mod constant (şi în mod natural) atraşi spre lumea exterioară şi de către lucruri; deoarece extrovertiţii simt nevoia să experimenteze lumea pentru a o înţelege, ei tind să se implice într-o mulţime de activităţi. Extrovertiţii îşi încarcă bateriile prin petrecerea a cât mai mult timp în compania altor indivizi şi cunosc, de obicei, o mulţime de oameni. Pentru că le place să fie în centrul acţiunii şi sunt usor de abordat, aceştia au tendinţa de a întâlni oameni noi în mod frecvent şi cu uşurinţă. Prin propria lor natură, extrovertiţii se amestecă într-o situaţie nouă doar pentru a-i putea afecta traiectoria.

Introvertiţii îşi concentrează atenţia şi energia către lumea lor interioară. Se bucură să-şi petreacă timpul singuri şi au nevoie de acest răgaz pentru a-şi încărca bateriile. Introvertiţii încearcă să înţeleagă lumea înainte de a o experimenta, ceea ce înseamnă că mare parte din activitatea lor este mentală. Preferinţele lor privind interacţiunile sociale presupun ca acestea să se desfăşoare la o scară redusă – unu-la-unu sau în grupuri mici. Introvertiţii evită să se afle în centrul atenţiei şi sunt în general mai mult rezervaţi decât extrovertiţii, preferând să cunoască oameni noi încet. Puşi în faţa unei noi situaţii, primul gând al introvertiţilor face referire la modul în care respectiva situaţi i-ar putea afecta.

Dacă nu ştiţi ce gândeşte un extrovertit … înseamnă că nu ai ascultat, pentru că el sau ea vă va spune. Dacă nu ştiţi ce gândeşte un introvertit  … nu aţi întrebat, sau, în unele cazuri, nu aţi aşteptat suficient de mult pentru a primi un răspuns. Dacă i se adresează o întrebare, un extrovertit va începe, de obicei, să vorbească, pentru că se simt cel mai confortabil atunci când gândesc cu voce tare (în lumea exterioară). De fapt, de multe ori extrovertiţii trebuie să vorbească pentru a gândi. Pe de altă parte, va exista adesea o pauză înainte ca un introvertit să răspundă la o intrebare ce i-a fost adresată, pentru că introvertiţii gândesc mult mai confortabil – şi mai natural – în tăcere (în lumea interioară). Introvertiţii îşi coc ideile în interior, tot aşa precum prăjitura este coaptă în cuptor şi înfăţişată lumii numai după ce este gata. Extrovertiţii îşi pregătesc numai parţial ideile în interior, preferând să le prezinte lumii înainte de a fi terminate (ceea ce nu de multe ori rezultă în idei semi-coapte!). Cu toate acestea, extrovertiţii îşi termină ideile în cele din urmă.

Mulţi extrovertiţi constată că felul lor de a fi îi ajută la locul de muncă [:D ], deoarece în general ei pot gândi repede orice situaţie în care se pot afla pe măsură ce aceasta se desfăşoară. Dacă li se adresează o întrebare, pur şi simplu încep să vorbească până găsesc un răspuns, convingându-i şi pe cei din jur că acesta ar avea vreun sens. Este important să se menţioneze că darul cel mai de preţ al extrovertiţilor este generozitatea, pe când cel al introvertiţilor este profunzimea. De cele mai multe ori, extrovertiţii sunt interesaţi de foarte multe lucruri, dar nu neapărat la un nivel foarte profund. Introvertiţii au mai puţine interese, dar le analizează în profunzime. Odată ce aţi convins un introvertit să vorbească despre interesele sale, acesta poate continua la nesfârşit.

Pe final de episod vă ofer câteva caracteristici ale fiecăruia, astfel încât să puteţi identifica cu o mai mare uşurinţă care este preferinţa voastră.

Extrovertitul

  • îşi încarcă bateriile petrecând timp cu alte persoane;
  • îi place să se afle în centrul atenţiei;
  • acţionează şi abia apoi se gândeşte la rezultatele acţiunilor sale;
  • tinde să gândească cu voce tare;
  • este mai uşor de citit şi de înţeles, deoarece împărtăşeşte informaţii personale cu mai multă uşurinţă;
  • vorbeşte mai mult decât ascultă; [that’s definitely me 😀 ]
  • comunică cu entuziasm;
  • răspunde rapid provocărilor şi se lasă antrenat de către ritmul rapid al vieţii;
  • preferă generozitatea profunzimii.

Introvertitul

  • preferă monoterapia;
  • evită să se afle în mijlocul acţiunii;
  • întâi gândeşte şi abia apoi acţionează:
  • analizează toate situaţiile prin filtrul său personal;
  • este mult mai rezervat, preferând să facă schimb de informaţii doar cu câteva persoane agreate;
  • ascultă mai mult decât vorbeşte;
  • îşi păstrează entuziasmul pentru sine;
  • răspunde după ce şi-a luat suficient timp pentru a analiza situaţia din toate perspectivele şi se bucură de un ritm mai lent al vieţii;
  • preferă profunzimea generozităţii.

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Just who do you think you are? – prima parte&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s