Interviu cu Cel de sus


Sunt spirituală, fără a fi religioasă. Cred într-o entitate superioară fără a o denumi Dumnezeu. Şi cu toate acestea, nu încetează niciodată să mă uimească felul anumitor persoane de a interpreta ceea ce cred ei că îi trece Demiurgului prin cap. Dacă ne-am lua după ultimul sezon din SPN, Tatălui i s-ar cam rupe de noi; dacă ne-am lua după anumiţi autori obscuri de fan-fiction, ar rezulta următorul dialog sau, dacă preferaţi, un interviu între om şi Creator.

Omul: Ce te uimeşte cel mai mult la umanitate?

Dumnezeul: Modul în care vă declaraţi plictisiţi de copilărie, grăbindu-vă să vă maturizaţi numai pentru a tânji să vă întoarceţi la jucăriile demult abandonate. Cum vă ruinaţi sănătatea pentru a strânge munţi de bani, pe care îi risipiţi apoi pentru a vă recupera sănătatea şubrezită. Cum vă gândiţi nerăbdători la viitor doar pentru a vă ignora prezentul, astfel că în momentul în care va sosi clipa, vor realiza că nu au experimentat nici măcar o secundă de fericire. Şi că trăiesc ca şi când ar fi nemuritori, iar când ultima clipa soseşte, simt că nu au trăit suficient. 

Mişto, nu? Aproape că îmi pare rău că nu l-am gândit eu 😀

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s