The Mentalist vs. White Collar


După ce un criminal în serie le ucide pe soţia şi fiica lui Patrick Jane, un mentalist celebru şi arogant, acesta îşi dedică restul vieţii găsirii şi pedepsirii lui Red John, bărbatul vinovat de moartea familiei sale, şi cum altfel o poate face decât alăturându-se Biroului Californian de Investigaţii [CBI], în calitate de consultant. Folosindu-se de talentul său excepţional de observator şi de trucurile de mentalist pe care Jane le posedă, echipa condusă de agentul special Theresa Lisbon rezolvă un număr fără precedent de cazuri, dar metodele neconvenţionale şi de cele mai multe ori ilegale pe care le foloseşte consultantul atrag nu de puţine ori repercusiuni nedorite asupra lui Lisbon, care uneori trebuie să tragă ponoasele în numele lui. Acesta este The Mentalist, pisicofanilor!

În colţul opus al ringului se află White Collar, un remake al serialului produs în 1968, „It takes a thief” cu Richard Wagner în rolul principal, şi care spune povestea  celebrului escroc din înalta societate, Neal Caffrey, care îşi oferă serviciile specializate FBI-ului dacă i se comută sentinţa de 4 ani în închisoare în 4 ani de arest la domiciliu. Neal lucrează îndeaproape cu agentul special Peter Burke şi echipa acestuia, folosind metode neortodoxe şi rezolvând cazurile încălcând, de cele mai multe ori, legea.

Şi Patrick Jane, şi Neal Caffrey, două dintre cele mai carismatice personaje cu care m-am întâlnit în ultima vreme, au un motiv mai mult sau mai puţin ascuns pentru care doresc să lucreze atât de strâns cu oamenii legii. Jane doreşte să-l prindă pe ucigaşul familiei sale, iar Caffrey vrea să dea de urma fostei sale iubite, care l-a părăsit pe când acesta încă se mai afla la închisoare, şi care i-a tot lăsat mesaje criptate sugerându-i că s-ar afla în pericol. Show-urile sunt atât de similare încât, în timp ce îl urmăream pe cel din urmă, mă înfuriam descoperind asemănările dintre ele.

Dar cu toate acestea, nimic nu le ştirbeşte din strălucire. Evident, sunt produse de profesionalişti de cea mai înaltă clasă. The Mentalist îi reuneşte în rolurile principale pe Simon Baker şi Robin Tunney, dar în fiecare episod înfăţişează un personaj special interpretat de un actor la fel de special, precum Malcolm McDowell, Pruitt Taylor Vince, Leslie Hope sau Zeljko Ivanek. Un alt lucru care atrage la The Mentalist mai mult decât la White Collar este înţelesul ascuns al unor lucruri aparent fără nici o importanţă. Deoarece principalul criminal urmărit de-a lungul a trei sezoane este numit Red John, cu excepţia pilotului, titlurile tuturor celorlalte episoade conţin cuvântul red sau fac referire la această culoare, precum „Scarlett Fever” şi „Bloodshot”. De asemenea, în fiecare episod, cu excepţia agentului special Grace Van Pelt, care este roşcată, mai apare încă o altă femeie care prezintă aceeaşi particularitate. Apoi, prinderea lui Red John este facilitată şi de indiciile dificile [un smiley face pictat pe perete cu sângele victimelor, versuri dintr-o poezie de T.S. Eliot, etc.] pe care le lasă în urmă, la adăpostul ideii că este într-atât de inteligent încât autorităţilor, chiar şi cu ajutorul lui Patrick Jane, le va fi practic imposibil să-l prindă. Iar până la sfârşitul sezonului 3, când se produce ceva atât de neaşteptat încât am fost lăsată cu gura căscată şi uşor şocată, chiar crezi că acest criminal va scăpa nepedepsit.

De partea cealaltă, în afară de un fizic superb [iar logodna noastră imaginară a fost năruită de faptul că actorul principal este homosexual] şi de mult umor, poate şi de rezolvări mai spectaculoase ale cazurilor, eu nu întrezăresc consistenţă. Asta poate şi din cauză că fiind fan declarat al seriilor Lost şi BSG, sunt obişnuită şi mă aştept să descopăr înţelesuri ascunse în orice replică. Recunosc cu părere de rău că am fost ţinută cu sufletul la gură fix două episoade, cât au fost introduşi în poveste Vincent Adler [interpretat de Andrew McCarthy care, în ciuda vârstei, arată din ce în ce mai sexy] şi modelele fractale. În rest, Neal Caffrey nu are nici un strop de chimie cu nici unul dintre celelalte personaje cu care vine în contact, poate, cu excepţia femeilor [Tiffany Thiessen, Hilarie Burton şi Marsha Thomason], ceea ce este extrem de deranjant, ţinând cont de ceea ce am spus mai sus. Păcat de ochii lui albaştri şi de zâmbetul acela păcătos.

Dar spre deosebire de The Mentalist, care semnează cu actori recognoscibili pentru câteva episoade pentru a se debarasa apoi de ei, White Collar aduce în fiecare episod, începând cu cel de-al doilea sezon, figuri care te trimit automat cu gândul la alte filme sau seriale pe care obişnuiai să le urmăreşti. Willie Garson şi-a făcut un nume jucând rolul prietenului homosexual al lui Carrie în Sex and the City, Sharif Atkins a împărţit doi ani de zile camera de urgenţă cu colegii săi doctori în ER, Marsha Thomason a împărţit cărţi în Las Vegas doar pentru a sfârşi pierdută în Lost. Şi pe lângă actorii secundari, dar care reuşesc cumva să apară în fiecare episod, mai merită menţionaţi Tim Matheson, Aidan Quinn, John Larroquette, Cotter Smith şi lista poate continua.

Fiind cinstită până la capăt, White Collar beneficiază de un buget substanţial şi asta se vede. În primul rând, autorităţile nu sunt fictive, platoul de filmare [acţiunea are loc în New York] este extrem de veridic, iar garderobiera nu s-a zgârcit când a venit vorba de costumele personajelor principale. Ba chiar şi Mozzie, aşa excentric şi escroc, tot e îmbrăcat după ultima modă. La polul diametral opus, în ciuda maşinii clasice pe care o conduce, Patrick Jane asortează costumului gri încălţăminte maro, iar Theresa Lisbon aruncă atâtea piese vestimentare desperecheate pe ea încât rezultă o garderobă mai haotică decât a lui Lady Gaga.

Per total şi în cele din urmă, nu trebuie să mă credeţi pe mine pe cuvânt [deşi ar trebui să ţineţi cont de el], ambele seriale sunt extraordinar de antrenante şi reprezintă o pauză plăcută de la toate show-urile fantasy/sf pe care le urmăresc de obicei.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s