15 stiluri ale gândirii distorsionate – ultima parte


Sunteţi curioşi cum se poate sfârşi saga persoanelor care ocupă poziţii-cheie în managementul unei companii? Care sunt ultimele cinci stiluri care trădează gândirea distorsionată? Acuşica ajungem şi acolo. Până una-alta, de azi încolo pre mulţi am să popesc… 😀

11. Raţionamentul emoţional: crezi în mod automat – şi din oficiu – că tot ce simţi este adevărat. Dacă te simţi prost sau plictisitor, atunci trebuie să fii prost şi plictisitor. Dacă te simţi vinovat, atunci trebuie să fii făcut ceva greşit. [Din nefericire, una dintre cele mai promiţătoare relaţii ale mele s-a sfârşit din cauză că m-am simţit vinovată fără a fi făcut nimic greşit. Acum îmi doresc să fi descoperit studiul acesta cu ani în urmă 🙂 ] Problema cu judecata emoţională este că sentimentele noastre interacţionează şi se corelează cu procesele noastre de gândire. Prin urmare, dacă gândurile şi convingerile noastre sunt denaturate dintr-un motiv sau altul, atunci şi emoţiilor noastre vor reflecta aceleaşi distorsiuni.

12. Aberaţia schimbării: te aştepţi ca persoanele din anturajul tău să se schimbe dacă le presezi sau, din contră, le ademeneşti cu lucruri pe care ştii că şi le doresc. Simţi nevoia să-i schimbi pe cei din jur, deoarece, aparent, fericirea ta depinde de asta. Adevărul este că singura persoană asupra căreia deţii controlul şi speri că se va schimba eşti chiar tu. Ipoteza pe care se bazează această distorsiune a gândirii este că fericirea ta depinde de acţiunile altora; de fapt, fericirea ta depinde de miile de decizii pe care le faci în anumite momente de-a lungul vieţii tale.

13. Etichetarea globală: generalizezi una sau două calităţi pe care le descoperi în tine sau în grupul tău de apropiaţi, transformându-le astfel într-o judecată negativă globală.  Etichetarea globală ignoră toate probele contrare, creând o imagine a lumii care poate fi stereotipă şi unidimensională. Etichetarea propriei persoane poate avea un impact negativ şi insidios asupra stimei de sine, pe când etichetarea altor indivizi poate conduce la luarea unor decizii pripite, apariţia unor probleme de comunicare în relaţiile interumane, precum şi crearea de prejudecăţi.

14. Corectitudinea exacerbată: te afli într-o continuă cursă de a demonstra că opiniile şi acţiunile tale sunt cele corecte, deoarece a te înşela este de neconceput, fiind în stare de orice pentru a demonstra acurateţea cuvintelor dumneavoastră. A fi corect în repetate rânduri conduce la tensiuni de conduită, pentru că nu mai eşti interesat de veridicitatea altor opinii, făcând tot posibilul pentru a ţi le proteja pe ale tale. Să ai dreptate în permanenţă tinde să-ţi acapereze viaţa, într-atât încât devine mai important decât a te afla într-o relaţie sinceră şi afectuoasă.

15. Aberaţia Trimisului lui Dumnezeu: te aştepţi ca sacrificiul de sine să fie răsplătit, ca şi când ar exista care ar ţine socoteala şi te laşi cuprins de amărăciune când răsplata nu este pe măsura jertfei. Problema survine de fiecare dată când faci un lucru bun [sau „lucrul cel corect”]; dacă nu eşti implicat în întregime în rezolvarea acesteia, sfârşeşti prin a te epuiza atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional.

Toate cele 15 stiluri de gândire [sau distorsiuni cognitive] au fost spicuite din operele mai multor autori, printre care Albert Ellis, Aaron Beck, şi David Burns. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s