Când ştii că eşti un criminal în serie


Voi ştiţi cu ce mă ocup eu? Îmi găsesc un muz care mă inspiră să scriu. Muzul a cam dispărut din peisaj, dar cum din scris trăiesc [mai mult sau mai puţin], am continuat „să-i dau înainte”, chiar dacă de la o vreme talentul cam lasă de dorit. Sau nu, talentul e bine mersi, modul în care aştern eu cuvintele în frază e un adevărat dezastru. Şi cum piaţa este saturată de atâtea romane fantasy şi sci-fi, m-am decis să o dau un pic pe panta cealaltă şi mă axez pe nebunie. Căci, neîndoios, nebunia vinde aproape la fel de mult ca sexul. Mai jos veţi descoperi 7 faze prin care trec toţi cei care devin criminali în serie, identificate de către renumitul psiholog Joel Norris:

1. faza bulei: deşi subiectul nostru nu a ucis încă pe nimeni, nu participă la nici o activitate socială decât dacă este obligat. Nemulţumit de viaţa sa, se va cufunda într-o lume proprie, fantastică, a cărei existenţă va fi amplificată de consumul excesiv – de sare, zahăr şi grăsimi – de alcool şi droguri.
2. faza de hoinăreală: după luni sau ani de infuzat marijuana crescută în glastră, subiectul nostru drag decide să nu mai viseze şi să acţioneze pe baza fanteziilor sale primitive, prin urmare începe să-şi caute o victimă uşoară în zona sa de confort [la colţul magazinului din colţ, la tomberon, în părculeţul în care mămicile din bloc îşi plimbă copiii]. Pentru prima oară de când a părăsit faza bulei, începe să-şi facă un plan de atac şi să ia în considerare potenţialele locuri în care îşi poate părăsi victima.
3. faza de curtare: deja intrat în a treia fază, subiectul nostru şi-a dezvoltat abilitatea de organizare. Devine mai atent la felul în care se comportă şi pune un deosebit accent pe şarm. Gândiţi-vă de zece ori înainte când tipul acela drăguţ de la bar vă trimite o băutură şi vă invită la o conversaţie spumoasă. Aţi putea să vă pierdeţi capul. Literalmente.
4. faza de capturare: gata, acesta este cel mai de preţ moment pe care subiectul nostru îl trăieşte înainte de marele pas al crimei. Deţine controlul total, victima se află în posesia sa, complet neajutorată, ruptă de lume în clipa în care uşa se va închide în urma ei.
5. faza crimei: cireaşa de pe tort, momentul atât de aşteptat de subiectul nostru, momentul în care se transformă dintr-o tentativă de criminal în chestia adevărată. Criminalul organizat îşi va tortura victima către moarte aproape în slow motion. O va ţine în viaţă atâta vreme cât este sigur să facă asta; dorinţa acesteia de a se salva, implorându-l să o elibereze, nu face decât să-i hrănească apetitul bolnăvicios. Un criminal dezordonat îşi va desfigura victima, probabil o va şi viola, ucigând-o în grabă, înainte să apuce să se bucure de emoţia puternică a vânătorii.
6. faza totem: cât să dureze şi excitaţia provocată de crimă? La un moment dat, ca în orice relaţie disfuncţională, criminalul se va plictisi; sângele nu-i va mai clocoti în vene la mirosul fricii pe pielea victimei şi nici nu se va excita simţind viaţa scurgându-i-se printre degete [aproape poetic, nu? 😀 ]. Va simţi nevoia să strângă dovezi că este autorul acestor crime, pentru a învinge sentimentul de dezamăgire că nu este văzut precum un zeu deoarece înfăptuieşte aceste crime. Rolul trofeelor pe care şi le însuşeşte este acela de a-i reaprinde fiorul primei crime. Dar de aici lucrurile nu o pot lua decât la vale.
7. faza depresiei: ultimul stadiu, cel în care criminalul realizează că uciderea efectivă a anumitor persoane nu corespunde fanteziei care are loc în mintea sa. Se simte neîmplinit şi se consideră încolţit. Tinde să devină dezordonat pe măsură ce disperarea îl împinge să recreeze fantezia perfectă.

Acest model în 7 paşi explică dependenţa de a ucide. Un subiect susceptibil de crimă traversează fiecare dintre cele 7 faze cu încăpăţânarea unui catâr. Deoarece nu poate transpune fantezia în viaţa sa de zi cu zi, va continua să ucidă până când este prins sau omorât la rândul său.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Când ştii că eşti un criminal în serie&8221;

  1. Sophiestricata zice:

    Principala motivatie pentru criminalii in serie este punerea fanteziei in realitate. Cei mai multi dintre ei au avut copilarii groaznice, au fost abuzati, au avut mame nebune s.a.m.d. (dar nu e o regula). Cand in fantezia lor asociaza violenta cu sexualitatea, devine periculos. Multi oameni au fantezii de genul, dar le elibereaza altfel. Criminalii in serie sunt indivizi izolati, care-si tes fanteziile si incep sa le materializeze. Intai fura chiloti, pantofi, sunt exhibitionisti, voyeuri. Apoi violeaza. Apoi ucid. Dupa ce ucid prima oara, realizeaza ca realitatea nu corespunde cu fantezia lor, asa ca omoara din nou. De multe ori ei pastreaza suveniruri de la victime, fie ca-s bijuterii sau o mana, un picior. Fantezia este principalul mecanism care-i indeamna (asa cum reiese dintr-un studiu FBI).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s