Richard


Mai ţineţi minte postul acesta? Mai jos urmează o scurtă introspecţie în mintea sufletului-pereche al Marisei.

„Când acceptase târgul cu Valeria şi Olivia, nu crezuse că avea să descopere o soţie înstrăinată şi o situaţie atât de turbulentă precum era aceasta. Era convins că Marisa nu suferea de Sindromul Stockholm, dar ştia că se petrecuse ceva între ea şi rus. Privirile ascunse, cuvintele ale căror înţeles doar cei doi îl prindeau şi secretomania legată de artefacte păreau să o apropie pe Marisa mai mult de Borodin decât de sine. Iar asta îi făcea inima să sângereze incontrolabil. Ştia că femeia înţelesese motivele sale pentru care se culcase cu Olivia în ziua în care ar fi trebuit să se mărite cu Alexandr, dar asta nu schimba cu nimic faptul că el credea că era pedepsit pentru că-şi făcuse treaba pentru care fusese angajat.

Îi acceptă degetele reci şi i le strânse cu delicateţe, încuranjând-o. Nu ştia când sau cum, dar coborâse în Iad şi nu putea pleca până nu o salva pe Marisa. Asta devenise acum misiunea lui, depăşind în intensitate nevoia celorlalţi de a salva lumea. Soţia lui era o femeie specială. Descoperise asta în urmă cu 10 ani şi de atunci, în ciuda depărtării dintre ei, senzaţia că tânăra profesoară era unică i se agăţase în suflet şi rămăsese acolo. Descoperind însă acum cât de unică Marisa era, ar fi vrut ca asta să nu se fi întâmplat niciodată.

Sceptrul reacţionase în mâinile femeii. Un obiect atât de vechi, încât vârsta îi era imposibil de determinat, o operă perfectă a unui maestru făurar necunoscut prinsese viaţă în mâinile Marisei, luminând încăperea. Diamantul, unit în cele din urmă cu montura din care fusese smuls, strălucea orbitor în întunericul intim al biroului lui Borodin. Fuseseră prezenţi cu toţii, martori incontestabili ai puterii necunoscute a Marisei. Şi chiar după ce trecuse prin experienţa zilelor trecute, învăţând despre femeia pe care o iubea lucruri care ar fi trebuit să-l sperie, Richard nu putea să nu o admire; esenţa ei era atât de puternică, încât prezenţa ei îl năucea. „Te iubesc”, se aplecă el, şoptindu-i la ureche. Şi pentru prima oară de-a lungul relaţiei lor zbuciumate vorbise serios.”

Anunțuri

Un gând despre &8222;Richard&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s