Persoane necunoscute


Se ştie că sunt fanul declarat a două dintre cele mai inteligente seriale de televiziune realizate vreodate, Lost şi Battlestar Galactica. După finalizarea acestora mi-a fost greu să mai descopăr o altă distracţie suficient de interesantă de a-mi mai umple timpul – cu excepţia TVD şi True Blood, căci, nu-i aşa, vampirii sunt cea mai vinovată plăcere de când i-a descris Anne Rice încoace -, astfel încât am tot cochetat cu o multitudine de seriale, doar doar oi regăsi sclipirea aceea de care îmi era dor într-o altă poveste.

Tenacitatea şi răbdarea mi-au fost răsplătite prin primirea codului VIP de la vplay, de care am profitat pentru a-mi vindeca pofta de Andy Whitfield în „Spartacus: Blood and Sand”. Serialul e bunuţ, dar scurt şi, după terminarea lui a trebuit să-mi umplu zilele cu altceva, mai antrenant. Oricât de interesant ar fi Spartacus în chiloţeii lui de pânză mânuind două săbii, nu este chiar material educativ. Căutând eu prin lista de seriale, atenţia mi-a fost atrasă de un afiş. Nu de un titlu, nu de persoanele aflate pe afiş, ci de afiş în sine.

Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Acţiunea se concentrează asupra unui grup de şapte persoane, alcătuit din Joe [Jason Wiles, officer Boscorelli din „Schimbul trei”], Janet, Graham, Moira, Tori, Bill şi Charlie, acestea trezindu-se închişi în camere de hotel dintr-un orăşel-fantomă, tipic centrului Americii în anii 50, fără a avea amintiri legate de modul în care au ajuns în locul acesta şi care descoperă curând că nu pot părăsi localitatea. Fiecare dintre cei şapte ascunde un secret şi fiecare are motivele sale pentru a se întoarce cu orice preţ acasă, de departe Janet fiind cea mai disperată dintre toţi: în lipsa ei, fiica sa rămâne în grija bunicii, despre care aflăm curând că, la vremea ei, nu a fost chiar o mamă model pentru Janet. Situaţia se complică în prima seară când, la cină, primesc prăjituri cu răvaş, iar biletul lui Janet îi garantează libertatea dacă îl ucide pe Joe.

De aici porneşte o întreagă dezbatere morală interioară în care aflăm că Charlie este un investitor a cărui viaţă valorează 80 milioane de dolari, Bill este vânzător de maşini la mâna a doua, Tori este fiica ambasadorului american în Italia, Moira este [sau era înainte de răpire] pacientă într-un spital de nebuni, Graham este soldat detaşat în Irak, Janet – educatoare şi mama perfectă, dar singură, pentru fetiţa ei de 5 ani, în timp ce Joe este bărbatul misterios care nici nu doreşte să rămână în oraş, dar nici nu întreprinde nimic ca să scape. Sunt şapte oameni care nu au nimic în comun, aparent, în afară de dorinţa de a descoperi răpitorii şi de pleca acasă.

Spre deosebire de Lost şi BSG, aflăm curând ce se află în spatele scenariului, deoarece, concomitent cu derularea acţiunii în orăşelul în care sunt ţinuţi Janet şi ceilalţi, în San Francisco, Mark Renbe, jurnalist la un ziar de mâna a doua, vede filmul răpirii femeii şi începe să pună întrebări incomode, în special cui nu trebuie. Curând este concediat şi o implică în poveste, aproape împotriva dorinţei sale, şi pe şefa sa, Kat Damatto [Lola Glaudini, Elle Greenaway din „Minţi criminale”], împreună cu care porneşte într-o călătorie spre aflarea adevărului, prima oprire fiind la Roma.

Povestea, în sine, nu este deloc originală, ba chiar seamănă pe alocuri cu Harper’s Island. Din cei şapte oameni, unul colaborează cu răpitorii, aflăm curând că aşa cum s-a întâmplat în serialul ante-menţionat cu Abby [adică totul avea legătură cu ea] şi aici totul gravitează în jurul lui Janet. Când refuză să-l ucidă pe Joe, ceva se frânge în acesta, apoi Tori este înlocuită cu Erika [Kandyse McClure, lt. Dualla din „BSG”], iar cea din urmă crezând că a murit şi a ajuns în rai, Janet fiind un înger, promite să o protejeze cu orice preţ. Situaţia se complică în clipa când răpitorii trimit în oraş un director de noapte al hotelului, Liam, acestuia căzuindu-i cu tronc tot tânăra mămică. Însă, spre deosebire de Harper’s Island, ai mereu senzaţia că te uiţi la Big Brother. Cei şapte indivizi separaţi de vechile lor vieţi sunt urmăriţi 24/7 de camere video, iar în urma acţiunilor întreprinse sunt evaluaţi şi, în funcţie de rezultate, recompensaţi.

Şi cu toate acestea, rămân câteva întrebări supărătoare care pot afecta atenţia şi iubirea pe care un spectator i-o poate oferi acestui serial. Care este motivul pentru care aceşti oameni au fost răpiţi? Desigur, la un moment dat ni se oferă un răspuns, dar sincer, aş fi vrut să văd o dezvoltare a subiectului. De ce, după toată tevatura produsă răpind în plină zi un număr de oameni şi nu pentru răscumpărare, pentru că, evident, nu este cazul, în clipa în care subiecţii se află la un pas de moarte, priveşti şi nu intervii? Şi de ce, atunci când Janet şi Joe se bucură de o noapte de libertate, toate drumurile duc înapoi în oraş?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s