Cele mai folosite trei minciuni


Stăteam de vorbă în urmă cu câteva zile cu nişte prietene cu care nu mă mai văzusem de ani de zile – din perioada liceului, să fiu mai precisă – şi am avut parte de nişte şocuri scurte şi repetate. Cam ca atunci când te curentează cineva încercând să-ţi scoată din căpăţână un gândac mare, urât şi cleios, care te obligă să-ţi măcelăreşti familia în numele mamei tuturor relelor, pentru că aşa-i în Supernatural, după ce l-au învins pe Diavol şi nu mai aveau nici un motiv valabil să continue să ia bani, scenariştii trebuiau să scornească ceva plauzibilo-fantastic. Dar revenind la oile noastre…

Stând noi de vorbă şi amintindu-ne de copilărie – căci ce copil eram pe vremuri şi cum credeam că tot ce zboară se mănâncă -, fac imprudenţa să o întreb pe una dintre ele de prietenul ei, cu care auzisem într-o vreme că ar vrea să se mărite. Toată treaba era atât de serioasă! Bun, şi pentru că uneori curiozitatea e prea mare şi gura nu-mi mai tace [că tot vorbeam eu de oi mai sus], spirituală cum sunt din fire, o avertizez că dacă e rost de măritiş să mă anunţe din timp, că ai mei s-au pus naşi la o nuntă în toamnă şi trebuie să mă pregătesc cu multe luni în prealabil. Booon! Şi ea îmi dă vestea cam cum au aruncat americanii bomba la Hiroshima. S-au despărţit şi nici nu mai e rost de reconciliere, pentru că l-a prins înşelând-o.

Deh, acum se mai întâmplă, veţi zice voi. Aş, mai văzurăţi? Adică, nu contest faptul că a înşelat-o [nu am cerut detalii dacă l-a prins asupra faptului, uneori e mai bine să completezi singur spaţiile libere], contest motivaţia care l-a împins la efectuarea nesăbuitului act. Pentru că, fără nici o urmă de îndoială, cuplu mai îndrăgostit şi menit să rămână zeci de ani împreună eu nu am mai văzut. Şi pornind de la asta, prietena mea s-a apucat să facă haz de necaz şi să-mi spună care sunt cele trei minciuni pe care orice om le foloseşte cel puţin o dată în viaţă. De primele două o consider vinovată, pentru că prea e direct implicată. Cea de-a treia, ei bine, aici sunt părinţii mei de vină, şi toţi cei asemenea lor:

  • „te iubesc”
  • „vom fi întotdeauna împreună”
  • „algebra îţi va fi de folos pentru tot restul zilelor”

Acum luaţi o mică pauză şi priviţi atent cele mai uzitate minciuni. Din fericire, nu am terminat profil real, deci habar nu am ce e aia algebră. Bine, nu mă refer la adunare, scădere, înmulţire şi împărţire, lucrez cu bani, deci în fiecare zi rulez sume de vă stă mintea în coadă. Eu mă refer la materia aia care a ros ca un cancer ficaţii colegilor mei din liceu, care credeau că sunt regii lumii doar pentru că mâncau trigonometrie pe pâine de la Pătraşcu. Cât despre primele două, nu cred că există cineva care să afirme că măcar o dată în viaţă nu a spus cuiva „te iubesc” fără a o crede câtuşi de puţin. Sau dacă a crezut-o ieri, cu siguranţă nu o mai crede şi azi. Iar întotdeauna nu există, deoarece întotdeauna se poate sfârşi într-o clipă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s