Dispariţia lui Alice Creed


Încă un film britanic – de această dată şi independent – de trecut în palmaresul vizualizărilor. Nu ştiu de ce, când vine vorba de cinematografia din Regat, mi se strânge un ghem în stomac: departe de a se înscrie în genuri diferite, filmele acestea [de la comedii gen „Wild Target”, la thrillere precum „Eden Lake” şi încheiând cu genul horror la care englezii se pricep atât de bine – cine a uitat „28 de zile mai târziu”?] au ceva în comun: un scenariu foarte bine scris, actori extrem de talentaţi şi o manieră regizorală care-ţi ridică părul pe ceafă.

De Gemma Arterton aţi tot auzit de la Quantum of Solace încoace. A fost Io în „The Clash of the Titans” şi Tamina în „Prince of Persia: The Sands of Time”. E tânără, frumoasă şi talentată. Are o voce cam enervantă, iar în „Pop: TSoT” mi-a venit să mă urc pe pereţi; şi am văzut filmul de vreo trei ori. Dar per ansamblu, dacă apare în distribuţia unui film decid mai repede dacă să-l urmăresc sau nu.

Free Image Hosting at www.ImageShack.us

Gemma Arterton este Alice Creed în acest film independent, a cărui acţiune se desfăşoară pe parcursul a 2-3 zile [la un moment dat se pierde foarte uşor noţiunea timpului] şi e aproape imposibil să nu ţii cu ea, imaginându-ţi-o în postura victimei. E bogată, tânără şi are nenorocul de a fi apărut în ziare, pecetluindu-i astfel soarta. Primele 5 minute din film ar putea fi comasate foarte bine sub titlul de „Ghidul răpitorului”: doi bărbaţi de vârste diferite îşi desfăşoară planul de a răpi pe cineva pentru răscumpărare. Izolează fonic un oarecare apartament, cel în care îşi vor duce prada şi cel în care vor aştepta livrarea banilor. Totul este făcut în linişte şi cu profesionalism.

Aproape jumătate din film te consideri simplu privitor la o răpire cu o oarecare tentă voyeuristică. Alice este dezbrăcată în pielea goală, legată de pat şi i se pune botniţă şi un sac pe cap. I se fac poze şi este umilită, fiind obligată să facă nr. 1 în ploscă şi nr. 2 în găleată, de fiecare dată cu răpitorii de faţă. Pe măsură ce acţiunea curge, învăţăm câteva lucruri şi despre atacatori. Sunt foşti puşcăriaşi, iar raporturile dintre ei doi sunt de superior-subordonat. Cel în vârstă este rece şi calculat, cel tânăr pare să gândească prea mult întreaga situaţie. Atât de mult încât într-un moment de slăbiciune Alice reuşeşte să-i sustragă arma, aflând astfel substraturile răpirii sale.

Şi când zic substraturi, credeţi-mă pe cuvânt că treaba e tare încurcată. Înainte de răpire nu ştiam nimic despre trecutul celor trei persoane implicate, dar pe măsură ce această piesă de teatru în trei personaje, cu decoruri care nu se schimbă decât spre sfârşit, se apropie de final, descoperim că cei trei sunt conectaţi în feluri pe care nu le-am fi bănuit niciodată doar citindu-le limbajul corpului. Danny, cel tânăr, rosteşte de două ori pe parcursul filmului: „I love you, baby. Truly.” şi deşi ajungi să îţi doreşti să-l crezi, după ce banii de răscumpărare sunt livraţi, iar Alice eliberată, cum ar zice americanii, the situation goes south. Way south, in my humble opinion 😀

În ultimele zece minute din film răsturnările de situaţie sunt atât de dese încât te apucă durerea de cap. Începi să schimbi taberele, să-ţi schimbi favoriţii. Danny stă la un moment dat gol, pe marginea patului, încătuşat, reflectând la deciziile făcute şi e imposibil să nu-ţi pară rău de el. Alice e în stare să facă pact şi cu diavolul numai pentru a scăpa de răpitori, doar că, fix când credeai că va răsări soarele şi pe strada ei, cade din lac în puţ. Vic, cel în vârstă, cel care aparent este creierul din spatele răpirii, este mult prea ocupat cu desfăşurarea planului pentru a observa că în jurul lui nu există onoare, ci doar ambiţie alterată de mirosul banilor. Cinefilii îl vor admira în rolul lui Vic pe aclamatul actor britanic Eddie Marsan [Inspectorul Lestrade din „Sherlock Holmes” – şi o spun special pentru a mică şi Lizeth :D], care joacă excelent rolul unui infractor calculat, fără scrupule.

Finalul este un pic cam previzibil în ciuda tuturor răsturnărilor de situaţie de care adusesem vorba mai sus. Vă las în compania trailerului care surprinde perfect esenţa filmului.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Dispariţia lui Alice Creed&8221;

  1. Lulu zice:

    Stiam ca eu ca numele asta (Gemma Arterton) mi se parea cunoscut. Am vazut-o pe actrita in „Prince of Persia”, care, btw, este un film superb si bine realizat.
    Cat despre acest film, cred ca sa-l iau si eu. Pare interesant, plus ca imi place de Gemma.
    Si cum ai spus si tu, filmele britanice au fost intotdeauna mai bune, nu doar facute de dragul de a fi.
    Sper sa se ridice la inaltimea asteptarilor mele, mai ales ca are atatea rasturnari de situatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s