Minunatele aventuri ale pisicului în Lumea Toaletelor – episodul 2


Episodul de astăzi nu se vrea unul lung. Din nefericire, s-a şi întâmplat acum multă vreme, într-una din ieşirile săptămânale la băut cu Dana şi Anda, şi cum s-a băut, tot aşa s-a cerut şi la baie.

Baia din Pub’s Pub [nu cea din pivniţă, ci cea de sus, din restaurant] nici măcar nu e în restaurant, este imediat pe mâna dreaptă, cum intri, deci pe coridor. Este o scobitură în perete în care nişte domni ingenioşi cu veleităţi de arhitecto-ingineri i-au bătut o uşă în balamale şi au sufocat spaţiul prea mic pentru urinare adăugând o chiuveţică.

Deci m-am dus la Pub’s Pub cu Dana şi Anda să ne punem burţile la cale şi să bem şi noi un vin fiert. Fiind noapte, fiind iarnă, fiind frig, vinul ăla fiert a cerut afară. Întâi s-a dus Anda în recunoaştere, iar după ce s-a întors ea, am purces şi eu la deşertarea vezicii. Acum, după cum bine ştiţi deoarece aţi citit acest post deja, pisicul are experienţă, poate mai multă decât şi-ar dori, pe segmentul toaletelor mici şi înguste, în genul celor din avioane. Toaleta în cauză, cea despre care vă povestesc acum, le-a bătut la fundul gol pe toate celelalte în care mai intrasem.

Dar să vedeţi de ce! După ce că era incredibil de frig înăuntru, fiind practic în afara restaurantului [un fel de veceu în fundul curţii cum au rudele noastre de la ţară], strâmt şi la comun, toaleta în cauză nu era luminată. Avea, desigur, un întrerupător şi un bec, dar cred că de la frig siguranţele nu mai funcţionau. Acum, eram pusă în faţa unei probleme existenţiale: îmi las pantalonii în vine cu uşa deschisă [cât să intre un pic de lumină de pe hol, cu riscul să intre cineva în restaurant şi să mă surprindă] sau închid uşa şi pe întuneric încerc să-mi las pantalonii în vine, fără să am certitudinea şi că o voi face?

Cu toate că nu v-am lăsat impresia asta în posturile trecute, vă asigur că sunt o persoană destul de pudică, şi nu aş fi putut niciodată să mă dezbrac într-un mediu ostil şi necunoscut fără să am vreuna din surorile de cruce prin apropiere să-mi ţină de şase. Aşa că am închis uşa şi în spaţiul dintre budă şi uşă [fix cât să stau în picioare fără să fac mişcări bruşte] am început deschiloţarea, care, contrar tuturor aşteptărilor mele, a fost un real succes. Dar cum atunci când lucrurile nu sunt menite să meargă bine ceva trebuie să meargă prost, eu fiind un pisic lung şi elastic, ea fiind o baie mică şi rigidă, povestea noastră de amor nu s-a putut consuma. Minutele petrecute înăuntru au fost ameţitoare, am suferit un nou atac de panică, m-am lovit cu capul şi cu genunchii de uşă [nici nu vreau să-mi imaginez ce ar fi putut crede cineva care tocmai trecea pe lângă în legătură cu ceea ce se petrecea înăuntru] şi a trebuit să mă sprijin de chiuvetă. Şi când zic sprijin, de fapt voiam să zic naiba s-o ia de chiuveţică, a trebuit să bag mâna în ea.

Pe cât de ilariantă, pe atât de traumatizantă a fost această nouă aventură în lumea toaletelor care nu sunt cea de-acasă.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Minunatele aventuri ale pisicului în Lumea Toaletelor – episodul 2&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s