Apă pentru elefanţi


În urmă cu câteva săptămâni vă anunţam în postul acesta faptul că mă număr printre căştigătorii National Novel Writing Month. Pe lângă bucuria faptului de a-mi depăşi propriile bariere şi de a scrie un roman [prost, ce-i drept, dar am timpul şi voinţa de a remedia asta] într-o lună, am participat şi la un mic experiment personal care mi-a adus aminte de perioada petrecută în liceu, când, din imensă prietenie pentru colega mea de bancă, am scris un roman doar pentru ea într-o singură săptămână. Mă întreb ce-ar ieşi dacă m-aş decupla de la internet o lună…

Revenind la subiectul acestui post… Pe vremea când încă mă mai documentam să văd dacă NaNoWriMo e o treabă serioasă, am dat de lista câştigătorilor respectivului concurs care au fost publicaţi de edituri prestigioase, dintre care unul mi-a atras în mod special atenţia, pentru că mă mai lovisem de titlul lui în colecţia „Raftul Ralucăi”, şi anume Sara Gruen – Apă pentru elefanţi [Water for elephants]. Recunosc că nu am citit cartea şi nici măcar nu mărturisesc asta cu ruşine. Sunt spoileriţă de felul meu şi mă interesez în prealabil, atunci când vine vorba de filme sau cărţi, să ştiu în ce mă bag, să nu mă arunc cu capul înainte în vreun dezastru bine primit de critică, dar care pe mine să nu mă coafeze de nici un fel. E un roman care, la o cercetare mai îndeaproape, seamănă foarte bine cu „The Notebook”. Avem un bătrânel care îşi rememorează amintirile, accentul punându-se pe relaţia trecută pe care el, Jacob de la 23 de ani, se îndrăgosteşte de Marlene, soţia dresorului şi de aici încep problemele.

Poate că romanul continua să rămână anonim pentru mulţi dacă nu ar fi existat cineva acolo sus care s-ar fi gândit că ar fi o adevărată lovitură de piaţă dacă Jacob ar fi Robert Pattinson – care arată ca şi cum un boxer l-ar fi iubit puţin cam dur înainte de filmări -, iar Marlene ar fi Reese Witherspoon, vizibil îmbătrânită pentru a corespunde rolului şi în acelaşi timp nu prea. Să fiu sinceră, după ce am urmărit trailerul filmului, am rămas cu un gust indefinit pe limbă. Presimt că o să-mi placă. Iar asta îmi dă speranţe inclusiv pentru mine. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s