Red-eye: Zborul de noapte


Acum că ne cunoaştem şi ştiţi că eu scriu de mult timp aiureli pe blog, tot aşa de bine ştiţi şi voi că pentru o persoană care visează mult, în culori şi pe film, cum sunt eu, câteodată obsesiile nu pot fi vindecate prea uşor. Am şi eu piticii mei pe creier, iar de Cillian [a se citi Killian, vă rog!] Murphy nici nu vreau să mă vindec. Omul acesta, actorul acesta fără de cusur, este o adevărată armă de distrugere în masă; se instalează pe ecran şi dirijează privirile către el. Am mai vorbit deja de două ori despre el, aici şi aici. Şi l-am menţionat şi în postul dedicat lui Chris Evans, că, deh, preferaţii trebuie readuşi în atenţia publicului.

Dar să revin la filmul de astăzi. Red-Eye este un film din 2005, o mică porcărioară cu un scenariu subţirel, care se bazează pe faptul că un important politician, interpretat de Jack Scalia [şi-l mai aminteşte cineva din Tequila şi Bonetti?], trebuie asasinat împreună cu întreaga sa familie la scurt timp după ce se cazează la un hotel din Miami, al cărei manager este Lisa Reisert, personaj interpretat de Rachel McAdams [şi nu prea înţeleg de ce până acum tipei ăsteia i-am conferit doar atributul de great looks but no brain]. Până aici toate filmele de categorie B încep astfel şi se termină la fel. Bine, filmele de categorie B nu-l au pe Cillian în distribuţie [fangirl powers activated].

Povestea, pe scurt şi fără spoilere, este după cum urmează: Lisei îi moare bunica, iar ea zboară din Miami spre Dallas pentru a participa la înmormântare, iar înainte de zborul de întoarcere îl întâlneşte pe Jackson Rippner, un tânăr încântător care i se insinuează repede pe sub piele. Vă rog, observaţi jocul de cuvinte „Jackson Rippner” aproape egal cu „Jack the Ripper” 😀 Toate sunt bune şi frumoase până ajungem în avion, iar Jackson, într-o manieră relaxată şi aparent deloc periculoasă, îi mărturiseşte Lisei cu ce se ocupă, dar, mai ales, de ce se află acolo, în acelaşi avion cu ea. Pe undeva, îmi aminteşte de „Nick of time„, cu Johnny Depp şi Christopher Walken.

Dar, aşa cum spuneam mai sus, filmul e slăbuţ. Aproape toată acţiunea se petrece între Lisa şi Jackson, ca o piesă de teatru cu doi actori. Cillian e, ca de obicei, extrem de veridic. Spuneam mai devreme, pe Twitter, că am mai văzut filmul acesta mai demult, dar că nu mi-l mai aminteam. Bineînţeles că nu mi-l mai aminteam, eram mai mică, mai tontomană, atentă la altceva, nicidecum la detalii. Ce naiba, Cillian îşi muşcă buzele, îi scrutează chipul lui Rachel cu ochii ăia ai lui de un albastru atât de clar şi este perfect din toate punctele de vedere. Cât de des apucăm să vedem un actor intrându-şi atât de bine în rol, încât sare de la a-şi salva pielea de zombi la a ameninţa o femeie pentru a-i face treaba murdară? Pur şi simplu îţi zdruncină lumea din temelii. Nici măcar nu e nevoie să mă credeţi pe cuvânt, uitaţi-vă la orice film în care a jucat omul ăsta, inclusiv la Inception, şi dacă la sfârşit nu veţi fi mişcaţi de modul în care interpretează, apăi… nu mai zic nimic 😀 Decât din când în când, când mai urmăresc câte un film de-al lui şi o să simt nevoia să împărtăşesc cu voi.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Red-eye: Zborul de noapte&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s