La marginea dragostei


De fiecare dată când cred că un actor nu mă mai poate surprinde, dezgrop din timpuri uitate o capodoperă precum „The edge of love”, drama biografică a regizorului britanic John Maybury lansată în 2008, care a adunat pe afiş nume sonore precum Keira Knightley, Sienna Miller şi mult preaiubitul meu Cillian Murphy. Uitându-vă în urmă la lunga listă de filme pe care le tot urmăresc de la o vreme, o să înţelegeţi de ce m-a atras această dramă, dar probabil o să vă întrebaţi de ce am ales biografia unui poet. Să fiu sinceră, până acum două ore nici nu ştiam cine a fost acest Dylan Thomas, aparent un mare scriitor britanic, iar până la finalul filmului nici că am găsit vreun motiv pentru care să aprofundez această lipsă de cunoştinţe.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, cântăreaţa galeză Vera Phillips se reîntâlneşte cu iubitul din copilărie, poetul de propagandă al armatei britanice, Dylan Thomas, cei doi reluând relaţia de unde fusese întreruptă. Un spirit liber, Vera ştie exact ce vrea de la viaţă: să fie muza lui Dylan, să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi ultima (ţinând cont de faptul că bombardamentele asupra capitalei britanice sunt ceva obişnuit) şi să nu regrete absolut nimic. Schimbarea ei monumentală vine din două direcţii; în seara în care sergentul William Killick intră în vorbă cu ea, Vera o cunoaşte pe Caitlin, soţia amantului său. Deşi provenind din două medii sociale diferite, cele două femei, cu caractere la fel de puternice, leagă o strânsă prietenie consolidată şi de faptul că iubesc acelaşi bărbat.

Nu sunt adepta unui menage-a-trois, iar în acest film cu siguranţă se ajunge şi la un patrulater, şi mai sunt şi de părere că Keira ar fi trebuit să joace un singur rol la viaţa ei, cel din „The Atonement”, dar cred că niciodată poveştile de dragoste desfăşurate în timpul războiului nu se vor demoda. De ce spun asta? Pentru că servesc unui scop înalt. William îi spune Verei la un moment dat, când încă se mai afla în perioada de curtare că nu îl interesează prima dragoste, deoarece el vrea să fie ultima. Cred că este cel mai romantic lucru spus pe toata durata filmului, deşi mai apoi urmează un jurământ care ar putea înmuia genunchii oricărei fete. Şi deşi Dylan nu se schimbă prea mult pe durata acţiunii, amintindu-mi de prea multe ori de Anthony Hopkins în „Surviving Picasso”, poate pentru că ambele roluri sunt aproape identice, Vera, Caitlin şi William evoluează şi ne oferă ocazia de a pătrunde personalitatea fiecăruia în timp ce sunt afectaţi de război.

Vera şi William se căsătoresc înainte de plecarea lui pe front, ea promiţându-i că dacă se va întoarce îi va spune că-l iubeşte, iar el, deşi are sentimente puternice pentru ea, când se întoarce nu o mai recunoaşte şi, poate ce e mai important, nu se mai recunoaşte. Ba chiar încearcă să-l ucidă pe Dylan, pe care îl bănuieşte că are o relaţie extraconjugală cu Vera. După 110 minute de film ajungi să realizezi că este uşor să-ţi alegi un personaj şi să simpatizezi cu el, pentru că fiecare dintre cele patru au spiritul frânt, deşi sunt atât de îndrăzneţe faţă de situaţia în care se află. Cillian Murphy e pentru dramă ceea ce e Jason Statham pentru filmul de acţiune: un zeu. E imposibil să nu iubeşti felul în care joacă, pentru că exprimă atât de uşor sentimentele încât nu poţi să nu te întrebi dacă bărbatul acesta chiar există. Şi pentru că despre Cillian Murphy am mai vorbit, o să-l las pe dragul de el deoparte şi o să mă axez pe cele două frumueţi feminine interpretate de Keira şi Sienna.

Spuneam mai sus că nu sunt fana Keirei Knightley. Mi se pare fadă – ca actriţă, dpdv fizic fiecare are propriile standarde, iar pentru mine e destul de frumuşică – şi, uitându-mă prin filmografia ei văd numai blockbustere. Recunosc, nu am văzut încă „Mândrie şi prejudecată”, dar cât de greu poate să fie să interpretezi un rol pe care l-au mai jucat înaintea ta cel puţin alte trei actriţe? Cât despre noul/viitorul ei film, o reinterpretare a celebrului „The Bodyguard”, în care apare la braţul lui Colin Farrell, vă spun de pe acum: Nu, mulţumesc!

Sienna who? A jucat în „Casanova”, cu regretatul Heath Ledger, şi în „Alfie”, cu Jude Law, de unde s-a ales cu un logodnic care o înşela cu bona copiilor. Nu e de mirare că săraca acceptă doar roluri de drogată sau pline de instabilitate emoţională. Chiar interpretând-o pe Caitlin, căreia îi atribui rolul de a fi cea mai voluntară persoană dintre cei patru, trebuie să dăm atenţie faptului că femeia aceasta a îndurat un soţ care, deşi nu a abuzat-o fizic, cu siguranţă nu a dat doi bani pe sănătatea ei mentală. Dylan Thomas şi-a hrănit talentul şi majoritatea vieţii pe spinarea femeilor frumoase, tinere, cărora le-a răpit independenţa. În războiul fiecăruia, el era cotropitorul şi nu toate persoanele au ieşit învingătoare.

Anunțuri

Un gând despre &8222;La marginea dragostei&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s