Minunatele aventuri ale pisicului în Lumea Toaletelor


De mic pisic am fost învăţat că în anumite locuri nu trebuie să intri însoţit, pentru că se petrec lucruri intime acolo: în cabina de probă, în cabinetul dentistului, în dormitor, la toaletă. Dar, pe măsură ce am mai crescut şi am început să mă dedau la urmăritul filmelor de groază şi al serialelor SF, nimic nu avea să mă pregătească pentru ce a urmat. Toaleta ucigaşă!

Totul a început în urmă cu doi ani, când s-a abătut asupra mea blestemul veceului ambulant. Nu vă gândiţi că am pus vreodată piciorul într-o toaletă dintr-aceea, cică ecologică, din plastic albastru, în care, chiar şi dacă ar fi curată şi ne-nu citiţi acum-căcată în, tot te-ai sufoca. Nu, traumele mele se leagă de unele dintre cele mai avangardiste şi relativ curate toalete ale epocii contemporane.

Prima dată, a fost o toaletă de personal dintr-ăla mişto, fost intercity cu geamuri crăpate, care mă ducea la Rm. Vâlcea. Călătoream singură şi în compartiment era foarte cald, motiv pentru care am băut multe lichide şi a trebuit să mă duc la baie. Ce nu ştiam eu la momentul respectiv era că în acele trenuri suficient de moderne pentru acea vreme, în gări uşile toaletelor se blocau ermetic pentru a nu se urca cineva special pentru a le folosi. Bineînţeles că m-am aflat într-o astfel de toaletă în momentul în care am oprit în nu mai ţin minte ce gară. Am terminat de împrospătat blăniţa pisicului şi am dat să ies. Uşa nu s-a clintit un milimetru. Am început să trag în toate direcţiile [a se nota că aveam pe mine, fiind sfârşitul lui octombrie, poate chiar mijlocul lui noiembrie, nu-mi mai amintesc exact, cel puţin 3 straturi de haine], sfârşind prin a asuda asemenea unui câine în ploaie. Cămăruţa veceului era incredibil de mică, am simţit cum plămânii îmi iau foc şi părul mi se ridică pe ceafă, căpătând ceea ce voi cunoaşteţi în vorbirea curentă drept „părul de după sex”. Aveam o eşarfă roşie la gât care-mi crea iluzia că proprii mei obraji se înroşeau cu fiecare secundă care trecea. Am sprijinit uşa şi apoi am început să mă gândesc la toţi claustrofobii de care rădeam pe vremuri; pesemne mă ajunseseră blestemele. Cât de ironic să fi fost, eu queen bee-ul populaţiei pisiceşti, să mor asfixiată într-o toaletă într-un tren? Nu a fost să fie, haterii pot să se dea acum cu capetele de pereţi; cum s-a pus trenul în mişcare, uşa s-a deschis, iar eu am ieşit din toaletă pe picioarele mele, dar cu genunchii gumoşi şi obrajii supţi în interior şi ochii scoşi din orbite, cam cum arată păpuşile alea din filmele de groază după ce China şi SUA se bombardează reciproc cu arme biologice. Mi-am sărbătorit supravieţuirea cu o porţie de aripioare picante la KFC-ul din Mall-ul din Rm. Vâlcea.

A doua oară a fost acum o lună, în avionul cu care mă întorceam de la Bruxelles. M-a trecut la baie. Vedeţi voi, de când cu prima experienţă cu toaletele în mijloacele de transport în comun, mi-am educat vezica să nu mai facă pe nebuna în condiţii maxime de stres, dar cred că s-o fi răzvrătit şi ea, mititica, şi a cerut la baie. Toaleta asta era cam pe jumătatea primeia şi cum să vă explic, dar acolo eşti cam ca în coşciug. Intri, rămâi înţepenit între doi pereţi, cu faţa la uşă şi toate mişcările pe care le faci, dacă vrei sau mai apuci să le faci, le efectuezi prin rotirea trunchiului. Cam ca la sport, dar doar în 2 metri cubi de aer. Şi în timp ce stăteam înţepenită astfel şi mă împrospătam, something rocked my world. Nu vă speriaţi, nu a fost nimic grav, decât nişte turbulenţe. Şi cum avionul a fost educat ca atunci când disturbă domnişoarele turbulenţe să închidă etanş uşile toaletelor, indiferent dacă au ocupanţi sau nu, când am dat să ies, m-am descoperit captivă, pentru a doua oară într-o singură viaţă, la budă. Credeţi că mi se transmite un mesaj, cum că mi-ar fi dat să pier la baie? Să fiu mai atentă de acum înainte când completez sudoku pe veceu sau mă spăl pe cap, să nu mai fac mişcarea aia rock că s-ar putea să mă dau cu capul de faianţă, să alunec în cadă şi să mor? Revenind. Având în vedere că de această dată nici nu aveam loc să mă agit, tot ce am putut face a fost să bat cu pumnul în uşă şi să ţip după ajutor, în speranţa că unul dintre stewarzi va veni în ajutorul meu. Ajutorul nu a întârziat să apară, unul dintre însoţitorii de zbor strigându-mi să stau liniştită, că aşa se întâmplă când trecem printr-o zonă de turbulenţe. Încearcă să calmezi astfel plămânii rămaşi fără aer şi „părul de după sex” care deja se formase, ca şi obrajii roşii. Când am ieşit din toaletă, după alte cinci minute în care mi s-a derulat prin faţa ochilor întreaga viaţă, mi-am promis să nu mai fie niciodată nevoie să folosesc altă toaletă, cu excepţia celei de acasă. Mă rog, şi ale celor adiacente, gen ale prietenilor, rudelor şi de obicei, din orice zonă controlată şi/sau controlabilă.

Dar cum cu berea nu te pui, duminică a fost a treia oară când am rămas blocată într-o toaletă. M-am întâlnit cu Gabi, Anda şi Dana la una dintre cofetăriile Bianco, fostă biciuşcărie, în apropierea Gării. Am mâncat o prăjitură, am băut un suculeţ, şi-a mai amintit Gabi că s-a întâlnit acum ceva timp cu celălalt Gabi şi cum au vorbit de cele două ameţite – eu şi Anda, eu fiind o ameţită mai mare 😀 , nu prea voiam să ne dăm duşi pe la căşile noastre, aşa că am cerut şi-o bere, bere care pe la jumătate a cerut la baie. Şi dusă am fost. Bineînţeles, am rămas blocată. De data aceasta, experienţa anterioară şi-a spus cuvântul; în loc să mă panichez, ştiindu-mă însoţită, mi-am zis că cineva va observa dispariţia mea îndelungată, aşa că după ce am văzut că nu-i chip să deschid uşa de una singură, m-am pus pe aşteptat. După 10 minute de holbat pe pereţi, dar mai ales în oglindă, mi-am zis că dacă tot e să mor, măcar mor frumoasă, apoi am început să trag iar de clanţă, în speranţa că nu o să-mi apară iar „părul de după sex”. Nu de alta, pentru că mă coafează teribil de bine, dar ca să ajung înapoi la masa mea trebuia să traversez un bar întreg şi nu mă simţeam tocmai în stare să susţin 30 de perechi de ochi care se holbau în direcţia mea. Şi deşi ar fi trebuit să fiu salvată, până la urmă am reuşit să ies singurică din rahat. Fraza asta tocmai a căpătat altă conotaţie, eu fiind blocată în toaletă.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Minunatele aventuri ale pisicului în Lumea Toaletelor&8221;

  1. A.Faith zice:

    băi, trebuie să recunosc, n-am mai râs de mult în halul ăsta :)) made my night, shitty night, but still, funny as hell :)) or I should say ass hell? =))

    • pisicu' zice:

      bă, ej’ nebun? :)) mai că nu-mi vine să cred că nu ai mai citit de mult elucubraţiile mele 😛
      Mă bucur că te-am putut face să râzi, chiar şi un pic, în seara asta shitty

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s