Peacock [2010]


Pentru că în urmă cu trei săptămâni am fost cu pisoiul la cinematograf şi am văzut Inception, mi-am realimentat mai vechea obsesie pentru unul dintre cei mai talentaţi actori pe care am avut ocazia să-l urmăresc [şi credeţi-mă pe cuvânt când spun că sunt un fel de enciclopedie cinematografică] de-a lungul timpului, frumuşelul Cillian Murphy. Primul meu contact cu lumea cu care irlandezul convertit din star rock în actor începuse s-o creioneze a început prin 2005, când, poate deloc întâmplător, am dat peste deja clasicul „28 days later” care, poate şi datorită partiturii Jim încă îl mai consider unul dintre cele mai bune filme horror/thriller din câte au fost produse vreodată.

Continuând cu povestea mea în timp şi momentele de îndrăgosteală de Cillian [pronunţat Kill-ian. Faceţi şi voi o încercare să vedeţi ce naşpa sună.], în perioada în care am studiat la Paris unul dintre cursuri făcea referire strictă la cinematografia irlandeză şi poate cel mai emoţionant film al lui este „Disco Pigs”, în care parteneră îi este Elaine Cassidy [v-am mai vorbit despre ea în „Harper’s Island”]. Multă vreme eram ca un câine care lătra la lună, apoi Anda şi Dana au văzut şi ele filmul şi parcă nu mă mai simt atât de singură în obsesia mea 😀 [Apropo, dacă vreţi să aflaţi ce culoare are dragostea, chiar vă recomand acest film. Scena de pe plajă este edificatoare în acest sens.]

Rolurile pe care le-a jucat de-a lungul timpului nu s-au încadrat într-un singur gen, Cillian întruchipând atât psihopaţi, în „Red Eye”, eroi neînţeleşi, în „Sunshine” [o altă partitură pentru care îi mulţumeşti puterii divine pentru că l-a creat pe Murphy], cât şi persoane care dezvoltă dublă personalitate, pierzând în cele din urmă drumul cel drept, în „Peacock”.

Iar „Peacock” este exact filmul despre care voiam să vă vorbesc. Tind să cred că deja m-am întins cu laudele extrem de mult, dar vreau să fie clar pentru toată lumea că Cillian Murphy este singurul meu actor preferat şi luând aminte cât de bine a jucat-o pe Emma, cred că şi singura mea actriţă favorită 😀 Dar să purcedem: Într-un orăşel din Nebraska, un cuplu neobişnuit îşi duce zilele de-o viaţă în aceeaşi casă. John lucrează la bancă, în timp ce Emma îşi petrece timpul închisă în casă, spălând, gătind şi făcând curăţenie. Toţi îl cunosc pe John, dar nimeni nu a văzut-o pe femeie niciodată, până când un tren deraiază şi un vagon nimereşte chiar în curtea lor din spate, Emma abia scăpând întreagă. Dar acest eveniment atrage atenţia asupra faptului că bărbatul nu locuieşte singur, iar când fosta iubită a lui John apare de mână cu un băieţel de doi ani, despre care pretinde că ar fi al lui, cuplul decide să gestioneze situaţia în moduri diferite: John o evită pe Maggie, pe când Emma decide să se implice în viaţa micuţului şi a femeii, ajutând-o pe Maggie să obţină o slujbă şi chiar să se pună pe picioare, revenind de pe drumul promiscuu pe care o apucase. Toate acestea însă au un preţ, iar spre final începi să realizezi că cine părea la început nebun e poate mai normal decât restul şi viceversa.

„Peacock” aminteşte în nenumărate secvenţe de hitchcockianul „Psycho”, scena ferestrei văzute din curte fiind o referinţă clară. Acţiunea curge lent şi deşi filmul nu durează decât 90 de minute, la final eşti sleit de puteri pentru că personajele sunt adorabile, este aproape imposibil să nu o iubeşti pe Emma, atât de delicată şi ţinută ascunsă de un John paranoid, încât atunci când sfârşitul se apropie şi are loc twistul de final, îţi pui serioase întrebări de ce personajele încep să se comporte aşa cum o fac.

Filmul beneficiază de o întreagă distribuţie strălucitoare, cu Susan Sarandon în rolul soţiei primarului, poate chiar cea care declanşează lanţul de evenimente care va conduce la destrămarea cuplului John – Emma, Ellen Page [a doua oară într-un an jucând împreună cu Cillian Murphy în aceeaşi producţie] neavând cum să nu-ţi devină antipatică, Keith Carradine şi Bill Pullman care îşi joacă excelent rolurile secundare, dar absolut întreaga poveste se bazează pe prestaţia lui Murphy, iar când el nu apare în cadru aproape poţi simţi goliciunea şi inconsistenţa filmului, ceea ce sugerează valoarea actorului.

miorlăieli ulterioare: ca să vedeţi cât de-ai dracu’ pot fi unii cârcotaşi, au fost în stare să pună egal între Cillian şi Tom Welling.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Peacock [2010]&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s