În oraşul mort


În seara aceea se îmbrăcase retro. Îşi pusese o fustă lungă, conică, prin care i se întrezăreau picioarele lungi şi înroşite de la epilat. Proastă alegere făcuse să iasă la dans cu o fustă până în pământ. În sus îşi aruncase o bluză hippie, largă, cât să-i ascundă burta umflată de aripioare picante de la KFC.

Când a ajuns în Cafe Central şi a dat peste cunoscuţi amestecaţi cu puştoaice de liceu, s-a simţit brusc bătrână. Pe vremuri, îşi punea tocurile şi, suită pe cuburi, anima cluburile. Acum, nu mai găsea nici măcar un scaun liber. A căscat şi, pentru că nici măcar nu fuma, s-a plictisit în primele 10 secunde. Prietenii au prins mişcarea ei ameţită, din cap, ca a unei musculiţe îmbătate de la oţet, şi au strâns caravanseraiul. În definitiv, nici ei nu erau acolo pentru dans: cuplul era încă în perioada de curtare, EA frecându-se cu el cu o dezinvoltură pe care eroina noastră nu i-o mai întâlnise nici pe vremurile de demult, EL rezista stoic, că doar nu era să se suie de ea chiar acolo. Cealaltă roată a căruţei, xX, venise la agăţat, dar doapă şi căţărată pe ditamai tocurile, care ar fi speriat şi o iederă otrăvitoare, nu prea era o variantă pentru băieţaşii cu ceafa groasă.

Au plecat. S-au dus în Korona, numai să constate că este închis. Noroc cu EL; făcuse în prealabil plinul la maşină. S-au îndreptat spre Moments, chiar în cartierul eroinei noastre, iar ea a sperat pentru o secundă că dacă nici aici nu au noroc, poate să se întoarcă liniştită acasă, să tragă un pui de somn. Nu a fost să fie, EL şi EA, dar mai ales EA, nu ar fi acceptat nici o clipă ca eroina să dezerteze. I-au făcut vânt înapoi în Dacie şi s-au îndreptat spre Motive.

Nu s-a opus, dar ştia că locul acela nu-i de ea. Motive era o legendă urbană, care stipula că toate pipiţele care intră între pereţii fostului depozit trebuie să fie cât mai pipiţe, cât mai corporatiste şi cât mai disperate. Eroina noastră, grăsună şi hippie, emanând floricele şi fluturaşi prin toţi porii, era ca un soare (fusta era galbenă) în marea de paiete, sclipici şi curele care subţiau talia. A lungit canapeaua o jumătate de oră, până a dat peste cap o vodka orange atât de slabă, încât rivaliza cu poşirca pe care o băuse pe vremuri în Estate.

Într-un final i-a venit cheful de dansat, dar ce să facă, nu avea costumaţia de piţipongeală. Noroc că eroina noastră e o tipă inventivă. Într-una din cabinele de la veceu, şi-a dat bluza jos sperând ca băieţii de la securitate să nu fi instalat vreo cameră de luat vederi, aşa cum văzuse ea prin filmele cu scandal. A regretat pentru o jumătate de secundă că nu-şi pusese sutien, dar parcă mai bine era mai liberă de constrângeri. Şi-a ridicat fusta până în pământ până peste bust şi a prins-o în talie cu o centură lată. Îi mai lipseau tocurile, dar porecla din liceu i-a amintit că nu strica să mai lase penibilul acasă. Şi-a desfăcut părul şi şi-a rujat buzele. Când a ieşit de la baie, EL şi EA, încă sărutându-se şi dansându-şi dansul de împerechere, şi xX, salivând la bronzatul cu ceafa groasă la masa de lângă, mai că nu au recunoscut-o. Transformarea fusese totală.

Puştoaicele de liceu, a căror oră de culcare trecuse de mult, şi pipiţele corporatiste, disperate, i-au aruncat ocheade invidioase. Singurii trei tipi bine, care nu veniseră cu prietenele în club, îi trimiteau ocheade peste gura sticlei de bere pe care şi-o băgaseră până pe trahee. Dacă mai împingeau un pic, mureau sufocaţi, dar în extaz. Eroina noastră lumina întregul club prin outfitul ei. Rând pe rând, vulturii şi-au părăsit cuiburile şi au început să dea târcoale pupitrului DJ-ului, unde ea îşi etala măiestria în dans. Nu făceau nimic, decât o încercuiseră, cu mâna stângă în buzunarul pantalonilor, pipăindu-şi portofelul, încercând să ghicească dacă îşi permiteau să intre în vorbă cu ea, cu cealaltă ţinând sticla de bere în apropierea buzelor, încercând să pară cât de cât interesanţi.

Primul care şi-a făcut curaj, Creepy Guy, nu numai că a intrat în vorbă cu ea, dar a încercat să o momească cu un Perroni. Ghinion, eroina nu bea pişu italian îmbuteliat şi vândut la noi pe sume vulgare. Refuzat, s-a dus înapoi la piţipoanca pe care o sprijinise mai devreme. După un timp, s-a întors. Soarele care venea dinspre personajul nostru, hippie şi luminos, avea ceva de spus, trebuia să prezinte un testimonial. I-a spus că e frumoasă şi că vrea să o sărute. Să aştepte numai, că îl trece la baie.

După ce s-a îndepărtat, EL şi EA, xX şi eroina noastră au izbucnit în râs şi au decolat cu motor cu reacţie. Când au ieşit din club, adevăratul soare dădea semne că ar vrea să răsară de undeva de sub Medicină, dar gelos pe rochiţa galbenă a personajului principal al poveştii, a aşteptat îmbufnat ca ea să ajungă acasă. Ghinion, căci grupul vesel a mai făcut o oprire prin Cafe Central, sperând că elevii de liceu dispăruseră, iar ei se puteau desfăşura în voie. Uşa era închisă şi lacătul pus. Ce trişti…

Ulterior, în timp ce scriam acest post, am găsit o explicaţie plauzibilă pentru lipsa de interes a concetăţenilor eroinei şi a trupei sale de şoc: mai devreme, în aceeaşi seară, jucase Craiova cu Steaua şi, trasă în piept de arbitrul de tuşă, pierduse în deplasare. Probabil toată suflarea petrecăreaţă a Băniei, după ce înjurase steliştii de întreg neamul şi aruncase salariul scurtat cu 25% la terasele de pe centru, să se dea şi ei parte din protipendadă o seară la două etape, plecase acasă bosumflată.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s