Şi am alergat să mă găsesc…


Da, pentru cei care se întreabă ce-i cu acest titlu trebuie menţionat că din cauză că am fost plecată o săptămână, descoperindu-mi o altă latură a propriei dezvoltări, am uitat să vă împărtăşesc ultima obsesie muzicală. Iar acum sunt obsedată să alerg în jurul lumii…

Pentru că nu am mai miorlăit de ceva vreme (postul anterior nu trebuie luat prea în serios, nu am intrat încă în depresia traumatică a vârstei a doua şi a singurităţii), a sosit timpul să mărturisesc că, în cazul în care nu v-aţi dat seama până acum, sunt la fel de duală precum noaptea şi ziua şi duplicitară mai ceva decât indivizii care suferă de dublă personalitate. Dar Doamne fereşte! să mă calci pe lăbuţe, pentru că atunci îmi voi aminti de tot răul pe care mi l-ai pricinuit şi nu o să mă opresc până când nu o să plângi cu lacrimi de sânge la picioarele mele, cerându-mi să-ţi curm existenţa patetică.

Dar după o săptămână petrecută într-un decor autentic muntenesc românesc, mi-am descoperit o latură pe care nu o cunoşteam. Cred că se numeşte altruism, iar după câteva ore petrecute, deja, acasă, văd că sentimentul care îmi împlineşte totalitatea (da, sunt precum o republică totalitaristă: my way or the highway) nu s-a schimbat prea mult. Îmi place să văd oamenii în jurul meu distrându-se, iubindu-se, împărţind frustrări şi lăsând berea să curgă pe Jiu (de fapt pe gâtlejurile noastre însetate, dar ideea rămâne aceeaşi) cu aceeaşi dezinvoltură pe care o aveam şi eu când eram de vârsta lor. Poate că nu mai am curajul nebunesc de a face sau a spune lucruri, dar cu un dram de maturitate de care nu eram conştientă am dansat pe bar (râdeţi, glumiţi, apoi reveniţi să citiţi), am plâns, am dormit puţin şi la ore ciudate, am făcut baie într-un bazin cu apă caldă şi sulfuroasă, am mâncat un portbagaj de dulciuri, am băut whiskey cu suc de grapefruit (cred!) şi am împărţit baia cu alte şase persoane, plus Ada, că nu-i curgea apa caldă la duş.

Poate că nu le-am scris tuturor celor care meritau sugar cube-uri, dar îmi repar greşeala acum. Mihai, Ionuţ, Emil, Larisa, Marina şi Miha: dacă aş fi putut, mi-aş fi petrecut toată vara, cât era de lungă, cu voi. Pisicu’ loves the OC!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s