Efectul sucului acidulat de hamei pe timp de zi


Tema acestui post :

Așaaaaaaa să incep cu inceputul, era o zi de vineri, mă sculai din pat punându-mi intrebarea clasica ” a văzut cineva numărul tirului care m-a călcat pe coadă ” și îmi dau seama că sunt în întârziere. Vorbind de întârzieri, vreau să știți că mi-am perfecționat tactica în timp. Nu de întârziat!>:P Ci de încercat de ajuns la timp după ce mi-am dat seama că sunt în întârziere. Constă în duș de 7 minute, îmbrăcare în 5 minute și inspectare fața 5 minute. (17 minute in cap 😀 ). După o moțăială bine meritată în autobuz, ajung fix în momentul în care profesorul ne dădea drumul pe motiv că avem altceva mai bun de facut pe acasa . . . Da? Acasă la cine? [ aș fi vrut să zic, dar nu era genul de profesor ]

Puii mei [ nenăscuți ], ce naiba să fac dacă tot sunt prin centru și soarele-mi zâmbeste surprinzător de larg? Incep să sun lumea, dar toți credincioșii erau la biserica [ seminarii, cursuri, laboratoare ]. Uimitor am dat peste un necredincios disponibil, fratele meu. Și el la fel ca mine venise la facultate cu visul de a fi iluminat în mareața arta a ingineriei, numai ca să i se spulbere visele. [ nu s-a făcut nici laboratorul lui ] Și uite așa ne indreptarăm spre o bodegă selectă, unde am comandat niște suc acidulat de hamei la halbă. De sete ce imi era, numai după a doua halbă mi-am adus aminte că nu mâncasem. După discuții încinse s-a ajuns treptat la a- 4a halbă. Sincer, din caldură de afară împreunată cu faptul că nu mâncasem, a rezultat o experiența foarte interesantă. Stiți, pe timp de noapte nu mai distingi multe chestii, aproape tot ce vezi are nuanțe de negru și gri. Pe timp de zi e altă mâncare de pisici, verdele e mai verde, rosul e mai rosu si traditional grasele un pic mai slabe. După ce ne-am hotărât să purcedem spre casele noastre pe la ora 1 PM, eu am zis că merg pe jos o stație pentru a îmi analiza mai atent „noile puteri„. Da, stiu ca în Spiderman, numai că nu dansam breakdance pe pereți. Ajungând la concluzia că nu puteam conduce pe-jos-ul până acasa, am fost nevoit până la urma să iau un autobuz de mana. Cheile le-am găsit, dar au intrat după a 2.5 a incercare.

Vă pot spune că un somn mai bun de după-amiaza ca in ziua aia nu am mai prins de mult timp. In jur de 6 PM sunt trezit de telefon, il ridic mahmur, raspund doar ca să mi se țipe in ureche : ” Mai acesta, la cât e intalnirea , aia la care se va bea bere? ” Si uite așa eu peste 2 ore iar urma să imbrățisez o bere. . . Culcându-ma la loc îmi trecu o intrebare stupidă prin minte . . Am vazut vreodată vreun alt pisoi pufos in miezul zilei? Hmmmm, sincer auzisem rar povești, dintr-alea gen mit urban. Eh asta e, totuși recomand cu caldură această dietă cu bere pe timp de zi. Face minuni pentru blana. . . ^.^

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s