Cronicile mutante?


Cotrobăind eu prin blogosferă, pentru că lenea este infinit mai mare atunci când am de învăţat sau de făcut orice altceva care chiar ar fi important, am dat peste un site unde poţi vedea filme online. Nu, nu este acelaşi pe care l-a menţionat Licuriciul Orb în postul acesta. Este un site cu o arhivă impresionantă de filme noi, dar şi mai vechi, şi unde am vizionat ieri (cu mici întreruperi, că deh, aşa e în România) „The Mutant Chronicles”, un film apărut în vara lui 2009 şi inspirat dintr-un joc video.

Şi ca orice peliculă ce se dorea cu pretenţii de intrare pe uşa din faţă a Hollywood-ului, producătorii au adus laolaltă o pleiadă de actori de renume, precum John Malkovich, Ron Perlman sau Thomas Jane, ca să dea un imbold acţiunii, care, pe scurt, poate fi rezumată la un fel de al treilea Război Mondial, purtat între cele patru mega-corporaţii care domină Pâmântul: Imperial, Capitol, Bauhaus şi Mishima, în fapt, cam aceleaşi puteri amestecate şi în precedentul război mondial: Imperial şi Capitol fiind aliaţii, Bauhaus, germanii, iar Mishima, japonezii.

Începutul filmului, o confruntare între Capitol şi Bauhaus undeva pe Valea Rhinului din ce mi-am dat eu seama de pe harta pe care ne-au prezentat-o, aduce cu sine şi intriga: cu câteva mii de ani mai devreme, se prăbuşise pe Pământ o Maşină care transforma toate fiinţele vii după chipul şi asemănarea ei (un pic cam greu să transformi oamenii in maşini, dar se pare că drăciei mecanizate îi reuşise), iar populaţiile care trăiau la vremea respectivă pe Terra s-au văzut nevoite să se unească sub un singur conducător pentru a învinge armata de dihanii şi de a îngropa la adâncime mare, sub un sigiliu ce nu putea fi distrus cu una, cu două. Dar iată că imposibilul se produce şi, exact în momentul în care germanii (mi-e greu să-i numesc altfel: vorbesc în germană, până şi uniformele seamănă cu cele ale armatei hitleriste şi parcă dacă îi îndepărtez de ideea de corporaţie îi fac mai umani) atacă tranşeele aliaţilor, sigiliul este distrus, iar răniţii şi muribunzii se transformă în mutanţi.

Urmează o baie de sânge, mutanţii atacă oraşe întregi, căzându-le victime deopotrivă copii, femei sau soldaţi, armatele reunite neputând să facă faţă valului de violenţe pe care, prin războiul devenit al nimănui, chiar ele l-au generat. Numai că, şi de această dată un erou apare din negura timpului. Un cult ascuns pe o creastă de munte, intitulat Frăţia, deţine o carte, Cronicile Mutante, în care se propovăduieşte venirea Alesului pentru distrugerea Maşinii, cartea respectivă fiind, în fapt, un manual de utilizare al Maşinii (ştiu că mă repet; şi pe mine mă zgârie la ureche, dar nu găsesc alt sinonim) schiţat de către fondatorii Frăţiei, cei care o îngropaseră sub sigiliu. Şi astfel, stareţul ia cartea la subţioară şi obţine o întrevedere cu conducătorii corporaţiilor, care, bineînţeles, nu-i promit ajutor militar, dar îi dau binecuvântarea lor de a strânge o echipă pentru a neutraliza / arunca în aer Maşina.

Şi astfel părintele Samuel, crezând că el însuşi este Alesul, pentru că avea credinţă neţărmurită în manual, convinge sau manipulează 6 soldaţi din corporaţii diferite să i se alăture în misiunea pe care el singur o numeşte sinucigaşă. Acţiunea e clişeică, ştii foarte bine că până la sfârşit majoritatea celor antrenaţi în poveste o să moară, speri doar că preferatul tău nu o să se numere printre ei. Personajul meu preferat moare, de altfel niciodată nu am fost bună la pariat pe calul câştigător.

Povestea se termină cu unicul supravieţuitor care, după ce înfruntă hoarde de mutanţi (din fericire, necanibali), reuşeşte să lanseze în spaţiu Maşina, care, stupoare sau nu (eu mă aşteptam să se întâmple aşa), se îndreaptă spre Marte, colonia umană spre care zbuseră supravieţuitorii în speranţa de a scăpa cu viaţă.

Filmul nu este unul profund, nici pe departe nu are un mesaj care să mişte. Producătorii probabil au vrut să facă un film ca să mai ofere un loc de muncă într-o ţară unde chiar dacă nu se propagă la fel de repede ca la noi, sigur există o criză economică, altfel nu-mi explic de ce nu au pus accentul pe diviziunea dintre popoare, distrugerile climatice (urmărind filmul, ai senzaţia că toată acţiunea se petrece noaptea, din cauza smogului şi furtunilor care întunecă cerul) sau pe atât de evidenta lipsă a resurselor (navele spaţiale merg pe cărbuni şi învârtirea manivelei), acestea fiind printre motivele care duc la declinul umanităţii.

Dacă sunteţi pasionaţi de filmele de acţiune, care combină mult sânge cu un plot subţire şi ceva elemente sci-fi, apăi The Mutant Chronicles s-ar putea să vă placă. Dacă vreţi să aflaţi ceea ce se află în spatele scenariului neinspirat, chiar vi-l recomand. Mie mi-a plăcut. Mi-a adus aminte de cărţile de istorie.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Cronicile mutante?&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s