Belgia – ziua 1


Credeam că nu sunt pregătită pentru plecarea din ţară de capul meu, şi Doamne apără şi păzeşte, am văzut multe la viaţa mea. Am plâns până şi în aeroport, înainte de controlul de frontieră, deşi îmi ţinusem cuvântări dimineaţa în baie cum că nu o s-o fac. Până spre seară, am crezut că o să cedez nervos la fiecare pas. Dar să recapitulăm:
1. Pe când mă îndreptam spre controlul de frontieră de pe aeroportul Băneasa, am fost oprită de un domn, care m-a rugat să am grijă de mătuşa lui până la aterizarea pe aeroportul din Charleroi, pentru că are o problemă de concentrare. Frate, prost m-a crescut mama când m-a învăţat să nu refuz oamenii. Femeia aia o fi având o problemă de concentrare, dar nu i-a tăcut gura o secundă. Oare nu se putea concentra pe tăcut? La un moment dat, în avion, a luat un somnifer. Nu ştiu dacă a adormit cu adevărat, dar apoi a început să bolborosească, iar eu aveam căştile băgate în urechi şi muzica dată tare şi o auzeam de parcă ar fi fost lângă mine. Partea cu adevărat tristă e că era lângă mine.
2. De la Charleroi către Bruxelles trebuia să iau un autobuz special. Curios faptul, m-am descurcat singură să-mi cumpăr biletul, să mă aşez la coadă pentru îmbarcare şi, culmea, să-mi şi bag geamantanul la bagaje, geamantan care cântarea un pic peste 15 kg şi care aproape mi-a dislocat umărul când l-am ridicat de pe banda rulantă. Să zicem că am urcat în autocar, dar că lângă mine s-a aşezat o româncă, mămica celui mai nepoliticos copil ce mi-a fost dat să-l văd vreodată. Copilul, ce nu cred să fi avut mai mult de 4 ani, i-a stat doamnei în braţe, dar dădea constant din picioare, picioare încălţate în pantofii cu care în prealabil călcase prin toate bălţile de pe aeroport, picioare care, ca un făcut, se ştergeau de ale mele. Buun, am stat şi-am înghiţit, dar scârba supremă am simţit-o când puştiul şi-a scuipat în palmă, apoi şi-a întins flegma pe spătarul scaunului din faţă. Iubesc copiii, în special pe cei mici, dar ăstuia aş fi putut să-i sparg capul aruncând geanta de la laptop, cu laptopul înăuntru, spre el, şi nu mi-ar fi părut rău decât de laptop.
3. L-am ţinut la curent pe Manolo cu „starea” mea (mă dădui jos din aeroport, mă urcai în autobuz, vezi că într-o juma de oră ajung la punctul de întâlnire, am ajuns la punctul de întâlnire, unde paştele mă-tii eşti?!) de fiecare dată când a intervenit o schimbare importantă, dar nimic nu m-a pregătit pentru aşteptatul mai bine de o oră pe o bancă metalică (da, mi-au îngheţat cohonesurile) şi rezistatului cu stoicism avansurilor sexuale ale unui domn cam pe la 50 de ani, care nu a plecat până nu m-a invitat la vila lui din Antwerp, până nu s-a invitat în România la vară şi nu mi-a lăsat adresa de e-mail şi numărul de telefon, să-l anunţ când las mai moale învăţatul şi sunt liberă pentru o cafea. Deci, cine vrea să-l spameze, să lase comentariu la post.
4. Am stat mai bine de 4 ore în cel mai mare sediu AIESEC pe care mi-a fost dat să-l văd vreodată. Conform spuselor LCP’ului Manolo, ar fi mai mare şi decât sediul MCului. Am avut pozaciul la îndemână, dar cred că mi-a fost prea lene să-l scot şi să pozez ca apucata, de faţă cu toţi oamenii ăia care lucrau. Mâine mă duc când ştiu sigur că nu-i nimeni şi spionez. D’aia’s la comunicare. Am mâncat şi sandvişurile făcute sâmbătă de mama. Încă bune, dar lăsara prin sediu un miros de slană şi caşcaval de mă văzui nevoită să le arunc. Păcat că nu aveau pubelă şi rămăşiţele sandvişurilor aterizară în coşul de sub biroul lui Manolo 😀
5. Mă plimbară ca pe păpuşă prin centrul lor universitar. E verde şi sunt absolut înnebunită după el, dar băieţilor nu prea le place. Eu cred că de fapt nu înţeleg viziunea arhitectului. Ei zic că totuşi mai bine verde decât vreun roz, că aşa-i la modă. Apoi m-au dus la apartamentul în care voi locui 2 săptămâni, alături de 2 pisici şi stăpâna acestora, Julie, pe care incă nu o cunoscui, că e plecată la beţivăneală cu prietenii. S-o mai aştept sau să mă culc?

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Belgia – ziua 1&8221;

  1. Roxana zice:

    Mie imi place sa citesc bloguri/blog posturi de genu „aventuri in casa mortii..si al tau m-a facut sa rad intr-un hal..parca eram amandoua la bere..pardon..suc..:P…app…keep me posted the viitoare internshipuri prin belgia,ca vin sa iti tin companie:)Pup si succes!

    • pisicu' zice:

      Roxana, merge si berea, caci acum cica as fi in tara unde berea este foarte tare si se serveste in sticlute de parfum si tot te baga sub masa. Daca nu aud de internshipuri, semnez eu unul pentru tine [doar pentru bancul ala cu matza de mi l-ai spus in vara :)) ]

  2. Adriana zice:

    Suna atat de cunoscut….ah! ce amintiri imi trezesti….din alte timpuri, alte locuri…astept noutati din ziua a 2-a

    • pisicu' zice:

      Poate ar trebui sa scriu un post si despre prima mea zi la Paris, cand am dormit pe banca in fata universitatii, am fost acostata cred ca de unicul cersetor din oras, era sa ne fie furate bagajele si nu ne-au primit la camin dimineata, trebuind sa mai dau 60 de euro pe camera de hotel. 😀 Dar alea erau alte locuri si alte timpuri.

  3. Rudy. zice:

    Oanaaaaa :*:* pun pariu ca o sa uiti de aventurile astea in 2-3 zile cand te apuci de treaba si o sa reconstruiesti marele LC acolo 😛

    Mi-e deja dor de tine dar astept mail daca nu in fiecare zi macar saptamanal ca sa stiu cum o duci :*:*

  4. Dana zice:

    Holly Molly Wackamolly, traiesti alaturi de 2 pisici! Don t you run away with them, Oana, don t you dare steal the poor kitties from their master! 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s