Experimentează lumea – partea a 18-a


Miha se distrează de minune în India, profitând de pe urma internshipului obţinut prin AIESEC

Asa ca am decis sa va scriu despre ceva tare fain care mi s-a intamplat. Tocmai ce a trecut un festival foarte important aici, in Gujarat. Navratri, sarbatoarea zeitei Durga (si a reincarnarilor ei), care tine 9 nopti este de fapt un prilej minunat pentru ca oamenii sa petreaca non stop. In fiecare seara din cele 9 se incepe cu un ritual numit pooja si se continua cu garba – dansuri speciale pe muzica traditionala. Pentru cei care au scapat postul de pe blogul meu puteti vedea filmuletele de la garba aici: http://mo-verbavolant.blogspot.com/2009/09/navratri-festival-garba-nights.html

Si acum sa va povestesc ceva ce m-a surprins foarte tare. In timpul acestul festival am fost la 2 garba, de obicei destul de tarziu, pe la 11, oricum dureaza pana pe 3 (!!!). De obicei se intampla in locuri foarte spatioase pentru ca toata lumea se strange la garba, in special tinerii. In ultima seara de Navratri am hotarat sa cobor in curtea societatii noastre (Skylark) sa vad cum se face pooja pentru ca de fiecare data am prins dansurile, dar nu si ritualul de inceput.

Asa ca mi-am pus o pereche de itari/colanti, mi-am tras o kurta(bluza) lunga si am coborat in curte. De la etajul 7, de la fereastra vedeam ca se stransese lumea si se vedeau lumanari aprinse. Jos se organizase un fel de altar. Imi pare rau ca nu am putut sa fac poze, dar mi s-a parut total lipsit de respect sa fac poze in timpul ritualului. O sa incerc sa descriu cat pot eu de bine ceea ce am vazut.

Era format un fel de zid din caramizi, puse la ceva distanta unele de altele, iar intre crapaturi erau lumanari aprinse. In fata zidului era o reprezentare din ceramica a zeitei care era acoperita de flori si incojurata de alte lumanari. De fapt aceste lumanari nu sunt facute din ceara, se numesc diya si sunt formate dintr-un suport in care se pune ghee (un fel de unt/grasime) si o ata groasa din bumbac. Femeile erau stranse in semicerc in 2-3 randuri iar barbatii stateau in spate, la ceva distanta in alte 2 randuri. Am intrat si eu in zona respectiva (lasandu-mi papucii in afara cercului. bine-nteles) si m-am asezat intre barbati si femei. Stiam deja ca femeile sunt cele care fac aproape totul asa ca mi-era teama ca nu cumva in timpul ritualului sa ma autoimplic prin pozitia mea 🙂

Una dintre femei canta, toti ceilalti aplaudau, iar la fiecare vers facea pauza si ceilalti ii raspundeau, tot cantand. In timp ce canta femeia avea o diya in mana pe care o plimba in forma de cerc , paralel cu corpul ei. Nu stiu pe ce criteriu conducea ea ritualul, nu era cea mai in varsta din grup, nu era foarte traditional imbracata (adica nu avea sari). Poate era singura care stia ce sa cante. Habar n-am. Nu-mi cunosteam vecinii asa ca nu aveam pe cine sa sacai cu intrebari probabil foarte stupide pentru ei. Au cantat asa vreo jumatate de ora, iar la final nu stiu de unde au scos bunataturi. Dulciuri, nuca de cocos si iar dulciuri… se numesc prasad si se impart la toti participantii.

Hmmm, foarte interesant, mi-am zis si m-am bucurat ca in acea seara am vazut pooja. Si ma pregateam eu sa urc inapoi in apartament, mestecand de zor la nuca de cocos. In timp ce-mi cautam pupucii prin marea de incaltari o fata a venit din nou cu o tava plina de dulciuri si m-a intrebat daca vin la garba. I-am spus ca nu m-am gandit la asta, ca nu stiu unde si cand se organizeaza, dar ca mi-ar placea sa vin. Mi-a zis ca se organizeaza chiar in curtea noastra o ora mai tarziu si apoi m-a intrebat daca am costum de garba (choli). I-am zis ca nu si s-a oferit sa-mi imprumute unul! Apoi practic m-a tarat acasa la ea si mi-a dat costumul si niste cercei si ceva de pus la gat 🙂

Am urcat rapid la noi in apartament si m-am apucat sa probez costumul. Ma simteam din nou fetita care probeaza hainele mamei. Trecuse mult timp de cand ma bucurasem asa de tare pentru ceva. Cand m-am hotarat sa cobor pentru pooja nici prin cap nu-mi trecuse ca urma sa pap bunataturi si sa capat un costum de garba. M-am aranjat cum am stiu eu mai bine si am coborat intr-un final pentru garba.

Imediat ce mi-am lasat incaltarile la intrare si am intrat pe patura verde de iarba am vazut privirile zambitoare ale vecinilor. Vecinul „rau” care sta sub noi (si care ne bate la usa de fiecare data cand facem prea multa galagie) m-a intampinat foarte bucuros intrebandu-ma unde sunt ceilalti colegi de apartament. I-am scuzat spunand ca si-au facut alte planuri. Din nou am stat un pic sa analizez lucrurile din jurul meu. Pe micul teren de cricket transformat in loc de garba erau pe 2 laterale cate 2 siruri de scaune, iar in mijloc era un alt altar al zeitei. La intrare, in colturi, era cate o masa. Pe una dintre mese era pus un casetofon, o gramada de casete si in fata casetofonului un microfon care ducea muzica in difuzoare.

Si aranjarea pe scaune avea o ordine. Pe una din laterale statea barbatii si pe cealalta femeile. Doamnele mai in varsta (bunicile) stateau in fata, iar femeile tinere catre spate. Dansurile incepusera. Trei fete (adolescente de nu mai mult de 15 ani) aveau propria lor coreografie. Eu m-am aciuat pe langa tanti care condusese ceremonia de pooja. O fiinta tare vesela. Mi-a marturisit ca nu stie sa danseze garba, dar ca se baga tot timpul sa danseze si-si misca picioarele in directia celorlalti. Asa ca in curand m-a tarat la dans cu ea! Buuuun – asa am ajuns sa ma fac de ras in fata vecinilor, luandu-ma dupa nebuna de tanti care nici macar ea nu stie sa danseze (poate de asta au si pus-o sa tina ritualul – era nebuna si nimeni nu vroia sa o contrazica). Am incercat sa fiu cat de gratioasa posibil, sa nu ma impiedic in fusta lunga si sa nu-mi scape salul prins cu un ac de siguranta minuscul. Cred ca am reusit in proportie de 25-30%. de fapt cred ca m-au considerat draguta ca am incercat. Era mai rau daca nu incercam. Probabil paream cu nasul pe sus. Si in plus, chiar foarte multa lume acolo nu stia sa danseze. Daca ei nu stiau… ce asteptari sa aiba de la mine?!

Cert e ca m-am distrat foarte tare, am transpirat crunt, de emotii, de caldura, de la atata miscare, de la hainele lungi… S-a facut o pauza la un moment dat in care s-a anuntat ca pizza a ajuns si toata lumea s-a strans in cercuri si cateva femei s-au plimbat ducand pizza la participanti. Copiii erau cei mai bucurosi, in hainele lor de sarbatoare, sclipicioase si coloratem dupa atata alergat si jucat, se puteau in sfarsit bucura de cola si pizza! Dar pizza nu a fost tot! A urmat desertul, un desert imens. Pe cealalata masa erau cutii si oale pline cu bunataturi, vreo 5 sau 6 feluri de dulciuri. Dupa aceea dansul a mai continuat vreo 2 ore. Eu n-am mai rezistat decat o ora, am urcat si m-am bagat la dus. cand am iesit de la fereastra se auzeau cantecele de incheiere. Nu-mi aduc aminte ce am visat in noaptea aceea, stiu doar ca am adormit instantaneu si ritmurile de garba inca imi sunau in urechi.

Minunata Indie si spontaneitatea mea mi-au adus vecinii mai aproape si o bucurie imensa de a saluta oamenii cu „Namaste” de fiecare data in lift sau pe langa bloc. Nu mi-i aduc aminte pe toti dar stiu ca ei ma stiu, am fost singura dintre strainii din Skylark care a participat la sarbatoarea societatii. Si-mi vine sa zambesc mereu cand ii vad, iar ei imi raspund. Ciudat cum e de ajuns sa faci un gest foarte simplu si oamenii te accepta!

Sunt legi foarte simple ale firii umane, lucruri firesti pe care le descopar sau le realizez aici.

Mihaela

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s