Experimentează lumea – partea a 17-a


Missed Miha? I sure do! So, let’s begin.

Ce mai faceti? A trecut ceva timp de cand nu am mai primit vesti de la voi, asa ca astept multe reply-uri.
Avertisment: urmatoarele 4 paragrafe sunt cam plictisitoare asa ca puteti sa sariti peste si sa cititi ceea ce va promit de ceva timp.

Pe 28 eu fac 4 luni de cand sunt plecata de acasa. Nu am stat niciodata sa numar zilele dar tot timpul cand cunosti persoane noi esti intrebat de cand esti in India si cat mai stai. E un fel de setari de asteptari. Daca esti de ceva timp inseamna ca stii mai multe locuri, poti sa dai recomandari, sfaturi, poti sa te descurci. Daca esti nou incepe discutia despre primele socuri, despre trafic si orele tarzii cand lumea incepe sa lucreze, despre mancare si probleme de sanatate samd. Daca mai ai ceva timp de stat atunci lumea incepe sa te investigheze mai bine, sa te prospecteze ca viitor “hang-out friend”. Iar de ceva timp am observat ca daca esti doar in trecere sau mai ai foarte putin timp de stat nu se mai obosesc foarte tare sa te cunoasca, te intreaba aceleasi eterne lucruri despre ce parere ti-ai facut, daca vrei sa te intorci si alte chestii asemanatoare.

Hmmm, dupa ce am locuit cu 20 persoane in acelasi apartament, trainees pe care in ultima luna i-am petrecut rand pe rand catre aeroport, nu mai am energia si entuziasmul necesar sa cunosc oameni. Mai am 3 persoane de petrecut: Laura (romanca- 9 luni in India) pleaca in seara asta, Kasia (poloneza- 2 luni in India) pleaca miercuri, Riko (japoneza-2 luni in India) pleaca intr-o saptamana.

O sa ramanem 9 oameni din tari complet diferite. Toti cei noi sunt pentru internshipuri mai lungi: Anna din Polonia-6 luni, Eva din Olanda-4 luni, Salimah din Canada- 4 luni, Galih din Indonezia- 1 an, Vasek din Cehia- 6 luni, Yuki din Japonia- 5 luni, Charlie din Turcia- 1 an, Diego din Brazilia-6 luni. Luna viitoare mai vine o fata din Vietnam si 2 polonezi.

Astea sunt statisticile. V-am redat multe numere pentru ca incerc sa rationez prin ceea ce am trecut si experientele pe care le-am avut. Din punct de vedere emotional sunt cam varza si nu ma pot increde in ceea ce simt acum. Si spun asta pentru ca trebuie sa decid daca mai raman sau nu, adica daca sa-mi prelungesc viza. Teoretic pe data de 13 noiembrie ma voi afla in avion indreptandu-ma spre casa. Adica mai am o luna jumate in care sa ma apuc sa cumpar cadouri si suveniruri, sa-mi fac planul cu ceea ce mai am de vizitat (Taj Mahalul e pe lista, nu va faceti griji).

Ok, ok, gata cu mailul depresiv si apocaliptic! O sa va povestesc ceva interesant, ceva ce cred ca asteptati inca din prima mea luna aici si anume “povestea de dragoste” intre o fata alba si un baiat indian. Nu o sa dau numele si nationalitatea fetei, vreau sa-i respect intimitatea chiar daca sunt slabe sanse sa aveti vreo legatura cu ea.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s