Experimentează lumea – partea a 12-a


Miha scrie rar, dar bine. E amuzantă şi, culmea, deşi e la mama naiba în praznic, are o experienţă uimitoare şi s-a înconjurat numai de oameni unul şi unul. Iar de data aceasta vrea să ne spună că nu a slăbit şi nu s-a bronzat.

Scris marti:
Da, stiu, nu v-am mai scris de ceva timp, dar am avut motive intemeiate.
In primul rand m-am prins cu munca, un obicei foarte prost al meu 🙂 M-au apucat initiativele p-acilea si cum oamenii cu idei se numesc idioti… a trebuit sa le si pun in practica. Iar in al doilea rand in ultima saptamana am avut invazia de chinezi. Si acum o sa le iau pe rand sa va spun ce si cum.
Cred ca sufar de mania de a apartine unui grup, sunt un homo communitas, iar firma la care lucrez nu face decat sa amplifice acest lucru. Daca la inceput nu eram foarte sigura de ceea ce urma sa fac, project managerul meu nu-mi dadea taskuri foarte specifice si trebuia mai mult sa intuiesc ce vrea de la mine, in timp am inceput sa descopar cum stau lucrurile. In echipa mea suntem 5 oameni, 3 baieti si 2 fete. Ma inteleg foarte bine cu „sefa” si cu inca un coleg (care n-a baut ness in viata lui si dupa ce a baut de la mine a zis ca e cea mai buna cafea pe care a baut-o vreodata si de atunci ii fac si lui dupa masa de pranz). Si ceilalti doi colegi sunt de treaba, dar se cam chinuie cu engleza si astfel nu avem prea multe sanse sa ne cunoastem mai bine. De curand ni s-a mai alaturat o fata care ar trebui sa fie copy-writer, dar sefa mea e deplin nemultumita ca dupa o zi de munca nu a fost in stare sa termine un articol (?!!).

Scris joi:
Retractez, acea fata care ni s-a alaturat a disparut si intre timp in locul ei azi a venit alta. Asta pare ceva mai dezghetata. Sper sa fie in stare sa scrie mai mult de un articol pe zi 🙂 Azi ne dam feedback, noua noastra HR-ita a venit cu splendida idee sa nu se mai dea feedback doar de sus in jos, vrea feedback la 360 grade, adica toti tuturor. Si ne-a dat un excel in care trebuie sa notam de la 1 la 5 performantele si abilitatile personale, ale colegilor si ale sefilor. Dar echipa mea e mai cu mot si ne ducem toti mai tarziu in sala de sedinte si ne dam feedback acolo 🙂

Aseara era cat pe ce sa o iau razna. De o saptamana avem multi galbeni mititei (nu sunt rasista, chiar imi place de mor de ei) si desi vreo 10 s-au mutat in alt apartament tot am ramas 21 de trainee in 6 camere.

Scris vineri:
Cand va zic ca am innebunit si muncesc toata ziua, nu ma credeti! Nu vedeti ca se face o saptamana de cand tot incerc sa scriu? Nu ma plang deloc, imi place 🙂 Unde esti tu regim comunist???
S-a mai rezolvat din problema cu chinezii. S-au mutat mare parte, restul sunt cuminti si ma asculta ca doar sunt cea mai hoasca de acolo. Glumesc, ma respecta datorita experientei mele vaste de viata si abilitatilor mele de a lua hotarari si a organiza lucruri precum si atitudinii mele optimiste si impaciuitoare. Serios, ar trebui sa vorbesc mai frumos despre ei ca doar am 2 colege de camere chinezoaice. Se spala pe cap in fiecare zi, cateodata de 2 ori pe zi… si nu le cade fir de par. Sunt invidioasa! Eu am renuntat sa mai constientizez faptul ca am par in cap, am o claie care sta cum vrea muschiul ei pe scalpul meu. Da, si ce daca azi vrea sa se carlionteze si maine sta lins?

30 minute mai tarziu:
Aseara am vizitat un loc numit Rajwadu. Este un restaurant cu mai multe anexe. Intri printr-un culoar plin de iedera, te asteapta 2 indieni cu turbane la cotitura cu trandafirasi, iti trag o pata rosie pe frunte si te trimit intr-un cort din care iese fum. Iar acolo doua dansatoare in costume din Rajastan (ma dau si eu rotunda, nu stiu sa diferentiez costumele inca, am aflat de pe-acolo) se invarteau de mama focului. Curand pun si pozele pe blog. La un moment dat era implicata si o maimuta, niste cioburi, cuie, bani. In fine, a fost un fel de spectacol iar apoi ne-am dus sa mancam. Am stam la mese din piatra, pe jos, am mancat cu mana dreapta si ne-am tinut cu mana stanga de burti (multa, multa mancare, picanta de asemenea… dulce, dulce desertul… inghetata? nu mai e loc).

Concluzie:
In cazul in care n-ati priceput mai nimic din acest mail, concluzionez prin a va spune ca sunt bine, cred ca sunt sanatoasa (asta in cazul in care n-am luat malarie, degetele mele de la picioare arata de parca ar avea rujeola), cel putin fizic, muncesc si ma distrez, pana acum imi ajung banii, luna viitoare vreau sa ma duc sa vad Taj Mahalul (ca deeee, daca ma intorc din India si n-am poze de la Taj zice lumea ca n-am valoare – nu va suparati, e doar unul din miturile de afara care ma cam seaca).

Ma bucur sa aud ca n-ati murit / v-ati continuat viata fara mine si ca ati continuat sa va maritati/insurati/logoditi/aproape despartiti si sa faceti copii si sa va spetiti cu munca incercand sa treceti peste criza, ploi si acum canicula!

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s