A moment of grace


10 iulie 2009. Ora 17:25. A murit.

Dacă mi-aş fi respectat programul, aş fi fost acolo când ochii i s-au pironit pe femeia care o ajuta să ţină lumânarea în mână, când a mai tras o ultimă gură de aer, când a murit. Dar nu am fost. Pentru că, precum întotdeauna, am lipsit de la evenimentele la care ar fi trebuit să fiu prezentă. Nu are rost să enumăr. M-am gândit ulterior la ele şi am regretat că nu le-am trăit atunci când ar fi trebuit.

O dată, un om înţelept mi-a zis că sunt tristă pentru că gândesc prea mult. Şi chiar aşa e, nu pot să mă bucur prea mult de ceea ce-i în jurul meu pentru că nu mă simt bine până nu despic firul în patru. Uite că nu mai am ce despica. A murit. Nu contează ce fel de om a fost la viaţa ei, dacă a iubit şi altă fiinţă vie în afara propriei persoane, dar am realizat în ziua în care maică-mea îmi zicea că sunt bucăţică ruptă din bunică-mea că nu am cum să fiu nimic din ceea ce a fost ea. Pentru că ea a minţit, înşelat, tăiat şi spânzurat şi în fiecare secundă din viaţa ei a fost nefericită.

Îmi amintesc o replică dintr-un film care reda viaţa lui Marilyn Monroe: „important e să mori la momentul potrivit”. Astăzi nu era un astfel de moment. Astăzi voiam să mă bucur de vară, de prieteni, să-i urez Aureliei La Mulţi Ani, să-mi plătesc datoriile, dările, să iubesc. Nu să alerg la biserică, la doctor, la pompe funebre, să-mi chem sora din Turcia când ştiu că are banii drămuiţi la centimă, să-mi chem tatăl din celălalt capăt al ţării doar ca să-i spun că i-a murit mama. Nu-mi place moartea; de obicei e rece, meschină, şi te preschimbă din verde în mov. Nu-mi plac nici comentariile care se fac la priveghi. Nu-mi place chipul mortului de sub voal, zâmbeşte în stilul lui Alexandru Lăpuşneanu. Nu-mi plac vecinii bârfitori şi nici profitorii. Şi sunt mulţi profitori în astfel de momente. Precum vulturii din savană, simt miros de stârv şi se adună cu toţii să se înfrupte. Păcat ca bunică-mea, moartă, e numai piele şi os, or să-şi frângă ciocurile în ea.

În astfel de momente, apreciez orice gest, mai ales dacă simt că e sincer. Mă bucur de el. E un moment de graţie.

Reclame

3 gânduri despre ”A moment of grace

  1. Rabbit zice:

    Daddy don’t ever die on a Friday
    it can seriously damage your heart
    I beg you more than ever
    cause death will last forever
    Who cares about day you will die

    Daddy don’t ever die on a Friday
    Cause weekend ain’t no good for funeral
    show me some real devotion
    Death is an endless ocean
    you’ve enough time to run jump and dive

    Daddy don’t ever die on a Friday
    don’t do that stupid thing to me
    I am sure you’ll go to Heaven
    so please do me a favour
    choose another day in the week

    Daddy don’t ever die on a Friday
    on Saturday is my wedding time
    everything is ready
    my darling’s in a taxi
    daddy don’t ever die on time

    Everything is ready
    my sugar is in taxi
    Daddy don’t ever die on time

    (Black Cat, White Cat soundtrack)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s