Introducere în biochimia şi biologia moleculară


Fragment din introducerea unei lucrări de licenţă a unui student la Biochimie şi Biologie Moleculară:

Aceasta este fascinanta poveste a clorurii de mangan, cunoscută şi sub numele iluzoriu MnCl2. În timpul parcurgerii acestui mirobolant studiu veţi observa puterea neînchipuită ce se ascunde în spatele umilei cloruri de mangan, veţi remarca cum din nişte biete celuliţe nenorocite şi vai de capul lor care nu-s în stare să crească decât la incubator va face nişte adevăraţi monştri care scuipă SOD şi CAT şi care transpiră în exces Hsp27 şi Hsp70. Şi să nu vă închipuiţi că această clorură de mangan se potoleşte doar cu atât. NU…nicidecum. Veţi putea observa aproape în exclusivitate cum puterea fascinantă depăşeşte până şi puterea noastră de înţelegere.

Dar haideţi totuşi să vedem cum de reuşeşte această umilă formă de existenţă să provoace atâtea pagube şi atâta suferinţă. Pentru a înţelege capitolele ce urmează înarmaţi-vă cu multă răbdare, putere de lucru şi încercaţi să răzbiţi până la capăt acest studiu, dintr-o singură răsuflare.

Aşa…inspiraţi adânc că vom începe dificila, fascinanta, extraordinara călătorie în lumea celor necunoscute, unde celuliţele sunt izolate şi forţate să crească în camere de gazare cu dioxid de carbon la temperaturi ridicate de 37˚C, unde sunt torturate la intervalele de 12, 24, 48 , 72 ore, unde aceste nenorocite de celuliţe (vă rog să nu plângeţi) care nu sunt în stare nici să ajungă la confluenţă (vorbim aici în mod special de neuronii HCN2 care şi aşa săracii de ei au şi în libertate o viaţă dificilă prelucrând toate ideile stupide ale omenirii), aceste celuliţe care nu fac rău nimănui sunt învârtite în scaune giroscopice cu ameţitoarea viteză de 1500rpm (pentru cei analfabeţi în ale fizicii aceasta echivalează cu aproape 1600g, bineînţeles depinzând şi de raza rotorului…dar acestea sunt detalii pe care încă nu le-am aflat) la temperaturi de 22˚C după care sunt scoase şi bâldâcăite în borcănaşe.

Dar cruzimea merge mai departe…mult mai departe…după acest tratament incelular ele sunt introduse în camere de tortură la temperatura de –80˚C (da…aţi înţeles bine…e minus în faţa lui 80….ceea ce însemnă foarte frig …tot pentru analfabeţii în ale fizicii) doar pentru a fi decongelate şi anihilate apoi definitiv.

Înţeleapta conducere a acestui lagăr de distrugere celulară în masă a venit cu poetica idee de a mai aplica încă un tratament acestor nenorocite de celule pe lângă celelalte tratamente descrise mai sus. Acest tratament este tratamentul final şi se regăseşte în persoana MnCl2. Cloruriţa de mangan a fost iniţial remarcată ca un neînsemnat funcţionar minier la un birou din provincie. Nu se ştie cum de a reuşit să ajungă pe lângă conducerea lagărului central de exterminare (cunoscut de către voi muritorii de rând drept Departamentul de Biochimie şi Biologie Moleculară, cu sediul administrativ în pod şi cu camerele de tortură la subsol). Este de crezut că MnCl2, în ticăloşenia sa luciferică a convins conducerea lagărului de capacităţile sale de distrugerea în masă.

Aceste capacităţi s-au materializat în final prin distrugerea cu desăvârşire a liniei celulare Huh7. […] şi aşa a început măcelul. Din cauza nesupunerii şi pentru că era foarte neastâmpărată, HepG2 a fost următoare pe lista lagărului ce a fost desemnată eliminării. Ce alt candidat mai potrivit pentru acestă operaţiune se putea găsi dacă nu mişelul MnCl2. Sub înfăţişarea sa umilă de “clorură” a dat năvală în bietele celuliţe unde …a disociat. Da… a disociat în Mn2+ şi 2Cl-.

Am putea spune că din acest moment a început prăpădul apocaliptic. Multe dintre celuliţele noastre au crăpat la scurt timp de la năvală (chiar după 24 ore) dar altele au rezistat eroic 72 ore. Şi din acest moment mâna divină şi graţia crerească a venit în ajutorul sărăcuţelor noastre. Duhul Sfânt a declanşat în bietele de ele, fără scăpare, o eliberare masivă de proteine de şoc hipertermic Hsp27 şi Hsp70 care prin efectul chaperon implicat în homeostazie au contracarat efectele pucioase ale Mn. Mai mult decât atât, HepG2 au fost blagoslovite cu o scuipătură de SOD şi CAT care a pus capăt până la urmă turbulenţelor manganice.

În final nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu bietele HepG2 dar pot doar să bãnuiesc că se află la –80 pentru a fi mai departe maltratate în stil barbar de cãtre un alt linguşitor compus chimic care a ajuns în lagăr.

Vreau ca ultim cuvânt să dedic acest studiu celor care au fost sacrificaţi în catacombele tenebroase ale lagărului şi sper din tot sufleţelul meu de persoană care a lucrat pentru lagăr (am lucrat ca îngrijitor al condamnaţilor la moarte, cu salariul brut de 56,3 Ron, dar din care n-am primit niciodată nimic) şi a văzut ce s-a întâmplat acolo ca cineva…acolo sus şi mare să pună până la urmă capăt desfrâului ce a pus stăpânire în Lagărul de Biochimie şi Biologie Moleculară.

Reclame

2 gânduri despre ”Introducere în biochimia şi biologia moleculară

    • pisicu' zice:

      Din punctul meu de vedere, e foarte corect ce a facut. Daca as purta palarie, mi-as scoate-o in fata lui 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s