Experimentează lumea – partea a doua


Continuare de data trecută, de la aceeaşi prietenă a mea:

Compania in care lucrez se numeste infoAnalytica ( http://www.infoanalytica.com ) si ofera servicii de consultanta financiara si de marketing pentru piata din SUA. Eu lucrez in departamentul Social Media Marketing, un domeniu nou al marketingului online prin care companiile pot profita de trendul mondial al oamenilor de a se grupa in retele sociale customizate nevoilor si intereselor lor. E un marketing prin care companiile obtin un feedback autentic de la clienti, e un marketing targetat si mai putin ofensiv iar cu fiecare zi care trece descopar ca este si usor masurabil.

In firma lucreaza vreo 25-30 persoane, majoritatea sunt tineri de pana in 35 ani, fiind ceva mai multi barbati decat femei. Lucrez de la 10 la 7 (7.30 – 4.30 in Romania) si am o pauza de o ora. Sambata se „lucreaza” 3 ore. De fapt este o zi in care este obligatoriu sa vii la birou si sa nu muncesti. Se organizeaza tot felul de activitati apropiate ideii de team-building: joculete diverse (sambata trecuta am jucat mima), filme, activitati sportive, actiuni caritabile si cateodata si ceva traininguri sau scurte cursuri de specializare (dupa ce activitatile planificate se incheie baietii trec la Counter Strike, ii suna cuiva cunoscut?). Eu cred ca o sa sar peste cateva sambete din acestea din cand in cand ca altfel nu am cum sa vizitez ceva pe aici. Dar ideea e foarte tare, si e un lucru rar.

In primele doua zile am citit Introduction Guide-ul, instructiunile de lucru pentru nou-veniti si cam tot ce am gasit pe calculatorul meu, am incercat sa-mi observ colegii si sa identific fumatorii. Am doua pauze de tigara, o data in pauza de masa si inca o data cand avem noi chef. Suntem la etajul 6 al unei cladiri pline de diverse firme, restaurante (una dintre cele mai high class din Ahmedabad) si nu putem fuma in interior, nici macar in curte, trebuie sa mergem in parcarea de vizavi 🙂 De fapt in general in Ahmedabad nu se fumeaza in incinte. Sunt singura fata fumatoare de aici (am auzit ca e posibil ca si alte fete sa fumeze dar nu se „afiseaza” pt a nu fi considerate depravate) asa ca inchipuiti-va cum arata un sir indian (la propriu) de vreo 7 oameni cu o bucata de branza alba in coada iesind la fumat :)))))) Daca nu as fi fost fumatoare cred ca ar fi trebuit sa astept eu mult si bine sa se bage vreun coleg in seama cu mine. HR-ita mi-a zis de la inceput ca toata lumea o sa fie prietenoasa cu mine, sa nu-mi fac griji, dar ca baietii vor fi retinuti sa-mi vorbeasca o perioada pt ca eu sa nu-mi fac idei gresite 😀 😀 😀

Yep, acesta este locul in care casatoriile sunt aranjate de parinti iar cuplurile nici nu se tin de mana in public, despre orice mai mult de atat pot doar sa va spun ca poate fi considerat o completa lipsa de respect, exhibitionism, pornografie, se platesc amenzi usturatoare si se face puscarie. Recent am citit in „Ahmedabad Mirror” ca o scoala de fete va interzice purtatul blugilor, care sunt prea stramti si ispititori pe corpul tinerelor fete, facand astfel de rusine renumele scolii. Da, ati citit bine, nu era vorba de fuste mini, pantaloni scurti, bluze scurte, doar despre niste simpli blugi.

Si vad ca incet, incet am renuntat sa va povestesc despre job si ajungem la subiectul discriminare. Mda, mailul asta probabil ajunge si pe la ai mei, asa ca trebuie sa am grija cum formulez ideile (poate isi vor dori sa ma mut aici de tot :)))) ). In principiu pot sa va spun ca sunt momente cand ma simt un obiect. Am inceput sa ma mai obisnuiesc cu ideea, de fapt am inceput sa ma acopar mai mult. E uimitor cum poti sa intorci toate privirile pentru simplul fapt ca esti alb. Un lucru cu care m-am obisnuit cu greu este curiozitatea oamenilor de pe strada. Se holbeaza fascinati, te masoara din cap pana in picioare si iti zambesc larg, probabil este prima data in viata lor cand au vazut un alb. Daca sunt aproape vor sa dea mana cu tine (lucru nespecific lor) sau sa faca o poza cu tine (Ahmedabad este un oras uscat, motiv pentru care turistii il ocolesc). Aaaa, si mi se mai intampla cateodata sa ma abordeze cineva oferindu-se sa-mi arate orasul si sa ma ajute (nu va ganditi la nimic rau, fac asta pentru bani).

Un alt lucru pe care l-am gasit foarte ciudat este genul de intrebari pe care ti le pun. Vor sa stie exact de unde esti (de parca si-ar putea da seama ce fel de cartier e Sărariul in Craiova), daca te-ai nascut acolo sau te-ai mutat dintr-un oras mai mic, cu cine locuiesti, cati frati, surori, verisori ai, cu ce se ocupa parintii tai, ce fel de casa ai, ce studii si diplome ai etc. Simt ca imi expun viata de fiecare data cand cunosc pe cineva nou. Iar ei vorbesc cu o nonsalanta uimitoare despre viata lor, de multe ori suna ca un anunt la matrimoniale. Apropo, chiar trebuie sa va redau cateva. Mori de ras!!! Dar am uitat sa va spun care e de fapt primul lucru de care lumea te intreaba (cei care nu stiu de AIESEC), si anume daca esti casatorita si cateodata urmeaza si continuarea: daca ai venit aici sa te casatoresti :))))))))))

Ceea ce va spun insa nu se aplica oamenilor bogati, care sunt totusi destul de putini. Cum ii recunosti pe oamenii bogati? In general au masina (probabil Toyota), poarta ochelari de soare si, dupa parerea mea, sunt excesiv de bine imbracati 🙂 Femeile bogate sunt mai plinute, mai albe (ca doar soarele nu le vede fetisoara!), se machiaza si poarta haine straine, cu briz-brizuri. Oricum pe acesti oameni ii vezi doar in masina, intr-un restaurant de fite (sunt cateva si din astea) sau intr-un magazin de firma (gen Channel!!!!). Si daca ajungi sa si cunosti o parte din ei nu fac decat sa vorbeasca cat de tari („jmecheri”) sunt ei si pe unde s-au plimbat in lume si cum se gandesc sa emigreze.

In general totul tine de statut, de casta din care provin. Competitia e foarte mare, peste tot, orice ai face, la scoala, pt obtinerea unui job, pt casatorie. Sunt foarte ambitiosi la scoala, pana la urma sunt si cate 300 pe loc. Parintii cheltuie foarte mult pentru ca ei sa faca o facultate, sa le ofere un viitor mai bun. De aceea copiii raman tot timpul aproape de familie, indatorati. De obicei intreaga familie locuieste impreuna, adica intr-o casa stai cu parintii, cu bunicii, cu fratii tai, cu unchii si matusile, cu verisorii. Deci familiile sunt numeroase si practic orice nou venit in familie este ales de parinti, asocierile/casatoriile se fac in functie de casta, de venituri, de istoria familiei.

As fi vrut sa va scriu cate ceva si despre mancarea pe care am incercat-o pana acum, dar deja scriu de doua zile la mailul asta. Imi place cam tot ce am incercat pana acum, nu am mancat carne de mai bine de 2 saptamani, doar o gramada de sosuri, salate, pita cu diverse umpluturi care de care mai picante, iar stomacul meu a rezistat cu bine „probelor de foc”:)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s